Problema e pusa incorect. Altfel trebuie gandit: de ce in cel de-al saptelea an al edificarii, in Rusia, a verticalei puterii, "jertfirile sacrale" au devenit metode de rezolvare a problemelor politice? Cel mai posibil raspuns este la fel de neplacut
Problema e pusa incorect. Altfel trebuie gandit: de ce in cel de-al saptelea an al edificarii, in Rusia, a verticalei puterii, "jertfirile sacrale" au devenit metode de rezolvare a problemelor politice? Cel mai posibil raspuns este la fel de neplacut si pentru clasa politica si pentru presa occidentala. E adevarat, pentru pacatele mass-media occidentale vor plati tot rusii.
In cunoscutul roman "Omul nostru din Havana", scris de Graham Greene, "spionajul britanic racoleaza un concetatean stabilit in Cuba: James Wormold, vanzator de aspiratoare. Dar, in loc sa afle secrete si sa le transmita mai departe, Wormold isi pune in functiune fantezia. In rapoartele lui catre conducere, el ii proclama agenti pe prietenii lui, care nu banuiesc nimic. Iar sub forma schitei unei instalatii secrete de rachete, el trimite la Londra schema pieselor unui aspirator. Pe neasteptate insa, agentii falsi ai lui Wormold devin victime ale unor atentate. El insusi ajunge in mare pericol de moarte.
Tragica saga a lui Aleksandr Litvinenko are multe in comun cu romanul lui Greene. In indepartatul 1995, Litvinenko a jucat cu adevarat un rol in istorie, dejucand arestarea lui Berezovski, acuzat de asasinarea ziaristului Listiev. In urmatorii ani, el a devenit insa o figura absolut neserioasa, fara nici o aluzie la dovezile care vorbesc despre fantasmagoricele razbunari ale Kremlinului.
"Acum 10 ani, politicienii se luptau pentru sprijinul alegatorilor, iar acum pentru singurul alegator", a spus, la un moment dat, un mare parlamentar rus. Dar, la apusul anului 2006, aceasta descriere nu mai reflecta situatia din tara. In mainile "unicului alegator", Vladimir Putin, continua sa se afle toate parghiile puterii. Dar, sustin foarte multi, VVP incepe sa se transforme, cu fiecare luna, intr-o "rata schioapa". Aici se pare ca se ascunde motivul esential al faptului ca principalele tehnologii politice au devenit, in actuala etapa, glontul si poloniu-210.
In lumea politicii ruse se incearca acum o impacare a posibilului cu imposibilul. Verticala puterii, ce depinde total de vointa unui singur om, este imperecheata cu principiul schimbarii obligatorii a liderului tarii dupa doua mandate prezidentiale. Dar actuala piramida a puterii ruse este subordonata lui Putin. Un singur pas in afara, si totul se poate preface in cioburi. Iar resturile astea nu sunt suruburi, sunt oameni vii si cu mare forta de influenta. Si cel putin unii dintre ei sunt gata de orice pentru a ramane pe linia de plutire si pentru a-si convinge seful sa "faca ce trebuie".
Cum poate fi, concret, influentat seful statului in conditiile actuale? O discutie ca de la barbat la barbat? Putin nu se lasa prada presiunilor si uraste cand se incearca manipularea lui. Prin intermediul structurilor formale de tipul Dumei lui Grizlov sau a Senatului lui Mironov? Actorii teatrului de papusi prind viata doar in basme. Ce mai ramane? Organizarea unui puci? In 1964, nomenclatura a reusit fara mari eforturi sa-l inlature de la putere pe Nikita Hrusciov, care nu mai corespundea intereselor ei. Dar Putin este un presedinte ales de popor. O simpla decizie a Rusiei Unite nu-l da jos. In plus, actuala nomenclatura este prea faramitata pentru ca intr-un glas sa fie atacat liderul care le-a incurcat toate jocurile. (va urma)
Comentariu publicat in Moskovski Komsomolet, transmis de Agentia Rusia la Zi


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.