Lupta pentru sefia CSM

La inceputul lui 2007 va expira mandatul de un an al conducerii CSM (presedinte Iulian Galca si vicepresedinte Cristian Deliorga). Potrivit legii, plenul inaltului for al Magistraturii va alege prin vot, dintre membrii sai, pe viitorii presedinte si vicepresedinte, un judecator si, respectiv, un procuror. Cum era de asteptat, lupta pentru cele doua jilturi a si inceput, cu toate ca optiunile sunt destul de putine, limitate, practic, la cateva persoane.
Pentru functia de presedinte isi pot anunta candidatura urmatorii sapte judecatori: Lidia Barbulescu, Anton Pandrea, Virgil Andreies, Angela Harastasanu (foto), Alexandrina Radulescu, Florica Bejinaru si Ana Cristina Labus. Judecatorul Dan Lupascu si Iulian Galca nu vor mai putea concura, pentru ca legea prevede un singur an de presedintie, in cei sase ani de mandat de membru al CSM. Teoretic, toti ar avea sanse egale, dar in practica lucrurile stau pe dos. Din cei sapte judecatori, cea mai mare parte nu vor candida din diverse motive personale. Printre cei care nu se vor inscrie in cursa se numara Lidia Barbulescu si Anton Pandrea care detin functiile de vicepresedinte si respectiv presedinte al sectiei penale la Inalta Curte de Casatie. Cei doi nu vor renunta la inaltele functii din Magistratura, iar in particular acestia si-au exprimat optiunea de a nu ravni pentru acest mandat. Nici Florica Bejinaru nu poate aspira la presedintie, in conditiile in care au curs valuri de cerneala despre fosta ei colaborare cu Securitatea, cand i s-a descoperit si un angajament cu plata. Alexandrina Radulescu si-a creat o imagine negativa in randul colegilor din CSM, ca urmare a unor delicate probleme conjugale, care au pus la un moment dat problema solicitarii demisiei acesteia, pentru ca scandalul sa nu rabufneasca in presa. Ana Cristina Labus este proaspat sosita in Consiliu (in locul Mariei Huza si al lui Pop Cerneanu) si nu poate obtine nici o majoritate de voturi, intrucat n-are experienta necesara si abia invata bucataria interna a aparatului CSM.
Prin eliminare, mai raman in competitia reala doar Virgil Andreies, presedintele Curtii de Apel Cluj si Angela Harastasanu, judecator la Curtea de Apel Brasov. Andreies e cotat cu cele mai mari sanse. O data pentru ca este barbat, iar CSM n-a fost niciodata condus de vreo femeie. In plus, el face parte din nucleul greu "Lupascu - Galca - Deliorga" al Consiliului, care detine majoritatea in mai toate deciziile de plen. Pe de alta parte, Angela Harastasanu a fost etichetata la inceput ca fiind "macovista", eticheta care nu s-a probat, dar a lasat urme intr-un for aflat la cutite cu ministrul Justitiei. Asadar, cel mai probabil Virgil Andreies va fi viitorul sef al CSM, daca va alege sa candideze.
Trei pentru vicepresedinte
Cursa pentru postul de vicepresedinte al CSM are unele necunoscute. Acest post revine conform cutumei unui procuror, dar poate fi ocupat si de un judecator conform legii. Practica europeana insa nu permite ca un CSM sa fie condus de un procuror. Astfel, chiar daca pentru functia de presedinte al CSM poate candida si un procuror, e greu de crezut ca se va trece peste cutuma europeana mai ales in pragul aderarii. Si cum presedintia va reveni unui judecator, mai mult ca sigur ca vicepresedintele CSM va fi in anul viitor tot un procuror. Candidaturile posibile dintre procurori sunt urmatoarele: Dan Nicolae Chiujdea, Gratiana Isac, Bogdan Licu. Ceilalti doi procurori din Consiliu, Liviu Dascalescu si Cristian Deliorga ies din calcule, deoarece scaunul de vicepresedinte nu poate fi ocupat decat un singur an. Din cei trei procurori ramasi in cursa, sansele cele mai mari le are la prima vedere Dan Nicolae Chiujdea. Acesta are cea mai mare vechime in Consiliu si s-a dovedit a fi foarte activ si pertinent in luarea unor decizii. Isac si Licu sunt relativ nou veniti in CSM, ca urmare a pensionarii lui Alexandru Tuculeanu si a eliminarii reprezentarii DNA in plen. Dar nici ei nu sunt lipsiti de sanse. Isac detine o importanta functie in DIICOT - Structura centrala, si are experienta necesara. Are insa dezavantajul ca este femeie si ca provine din echipa controversatului procuror Muscalu din DIICOT. Bogdan Licu este un personaj aparte in "peisajul" CSM. El provine de la Parchetul Tribunalului Capitalei, ultimul post detinut fiind in cadrul Corpului de Control al Guvernului Tariceanu. Pana la numirea lui Kovesi ca procuror general al Romaniei, numele lui Licu era pomenit in anumite cercuri ca posibil succesor al lui Ilie Botos.
Consiliul lui Lupascu
Ca presedinte al CSM in 2005, Dan Lupascu a impus distanta intre institutie si minister, care a generat prima rupere reala de factorul politic
Fostul sef al Consiliului a actionat permanent pentru marirea atributiilor CSM in cariera magistratilor si a reusit ca acest for sa primeasca pentru prima data un sediu propriu. A decis ca Inspectia CSM sa se autosesizeze din presa pe cazurile cu magistrati. A organizat si sustinut primele conferinte de presa ale institutiei (obicei care azi s-a uitat). A coordonat numeroase proiecte de lege care vizau buna activitate a Justitiei, chiar daca unele nu au fost puse in practica din motive independente de vointa sa. De asemenea, el a avut curajul sa-i infrunte public pe ministrul Justitiei si pe presedintele Traian Basescu cu ocazia unor evenimente care au pus in discutie starea Justitiei. Pentru prima data, presa a avut acces la note de inspectie vizand abateri ale unor magistrati.
Pe de alta parte, Dan Lupascu a pus bazele Inspectiei Judiciare a CSM cu personaje mediocre, selectate si aduse de el pe posturi de inspectori, personaje care nu au actionat in interesul justitiabilului, ci a musamalizarii cazurilor de incorectitudine si incompetenta a unor magistrati. A gresit ca nu a schimbat-o la timp pe fosta sefa a Inspectiei CSM, Valeria Dumitrache. Lupascu a fost suspectat pentru numarul mare de magistrati adusi la CSM sau promovati la Inalta Curte, proveniti din Curtea de Apel Bucuresti, unde era si este presedinte. In pofida criticilor interne si europene, nu a renuntat la functia de sef al Curtii de Apel Bucuresti, detinuta in paralel cu cea de membru al CSM.
Sanctiuni insuficiente
Dupa doi ani de activitate a CSM, eliberat de sub "jugul" politicului, nemultumirea cetatenilor este in continuare la cote alarmante
Sondajele de data recenta au pus pe seama nemultumirii generale existenta unei incompetente profesionale a multor magistrati, dar si a coruptiei judiciare (14% - conform sondajului efectuat printre magistrati). Efectul: mii de reclamatii anuale la CSM contra erorilor si abuzurile magistratilor. Cu toate acestea, numarul de sanctiuni disciplinare aplicate de CSM este insuficient in raport cu situatia reala. Nu exista inca o evaluare profesionala a magistratilor, in raport de media pe tara a casarilor, motiv pentru care se perpetueaza sistemul post-decembrist in care toti magistratii, buni sau rai, au calificative anuale de "foarte bine". CSM nu s-a invrednicit sa puna in practica un sistem de evaluare profesionala anuala, pe criterii europene, pentru a se putea face distinctie intre magistratii valorosi si cei incompetenti, la momentul unor concursuri de promovare. Acest neajuns naste nemultumiri majore chiar intre magistrati.
Justitiabilii nu sunt atat de nemultumiti cand constata abateri disciplinare in actul de justitie (acestea se petrec oriunde in lume), cat sunt de revoltati de faptul ca atunci cand sesizeaza CSM despre asemenea cazuri, nu se iau nici un fel de masuri. Inspectia CSM s-a obisnuit - prost - sa trateze reclamatiile de la cetateni cu nepasare si sa trimita "raspunsuri-tip", in lehamite. In loc sa raspunda motivat reclamatiilor formulate, Inspectia ii invita pe petenti sa-si angajeze avocati, prin adrese trase la indigo.
Galca la final de mandat
Actualul presedinte al CSM, Iulian Galca, are meritul de a fi rezistat in fata nenumaratelor presiuni venite din partea politicului, reusind sa mentina si chiar sa intareasca independenta Justitiei, in actiunea preluata de la predecesorul sau.
Printre bilele albe ale lui Galca se numara si faptul ca a demonstrat deschidere fata de presa, a aparut in numeroase declaratii si emisiuni de televiziune si a format primul birou de presa profesionist din istoria recenta a institutiei. Sub mandatul sau, toate declaratiile privind rudele magistratilor au fost afisate pe site-ul CSM, chiar daca legea nu prevedea expres publicarea lor. De asemenea, a coordonat adoptarea unor regulamente vitale pentru aplicarea legilor reformelor din sistem, printre care si ghidul de lucru presa-magistrati, care a facut ca toate instantele si parchetele sa aiba magistrati purtatori de cuvant si responsabili cu relatia cu publicul. A pus capat scandalurilor anuale legate de concursurile de la Institutul National al Magistraturii. Totodata, Galca a fost echidistant in scandalul barourilor paralele, neimplicand CSM in problemele profesiei de avocat.
O bila neagra pentru Galca poate fi faptul ca a fost cu greu convins de catre colegii din Consiliu sa accepte presedintia CSM pe anul 2006 si poate de aceea nu a fost considerat suficient de ferm in raport cu functia detinuta. Din pacate, Inspectia Judiciara a CSM s-a dovedit o piatra de moara prea grea pentru el, nereusind sa schimbe perceptia publicului in vointa CSM de a face curatenie in Justitie. Sub mandatul sau, Inspectia CSM a continuat vechea politica de a raspunde in bataie de joc celor care reclamau grave nereguli in actul de justitie. Din acest motiv, CSM tinde sa devina o institutie care abdica de la rolul disciplinar asupra magistratilor, axata mai mult pe promovari, transferuri, detasari si pensionari.
Societatea civila nu exista
CSM are si doi membri ai societatii civile in componenta: prof. dr. Irina Zlatescu si prof. dr. Avram Filipas (decedat recent). In doi ani de mandat, reprezentantii societatii civile au fost mult prea putin activi. In unele cazuri, in loc sa fie "caini de paza" ai societatii, s-au dovedit a fi solidari cu anumite decizii ale plenului CSM, luate cu usile inchise, cu presa tinuta la poarta. Cu exceptia unor culegeri de jurisprudenta CEDO, realizate de Irina Zlatescu, reprezentarea societatii civile in CSM lasa mult de dorit.
Fara practica unitara
Faptul ca o instanta sau alta dau verdicte total diferite pe cazuri identice, ramane in continuare nesanctionat, pe motiv ca nu exista parghii care sa asigure o practica unitara. Acest lucru genereaza arbitrariul, coruptia si perceptia publica aferenta. Recent, CSM, care poarta raspunderea pentru nerezolvarea acestei anomalii a sistemului judiciar romanesc, a trimis la Ministerul Justitiei un proiect de lege pentru asigurarea unei practici unitare. Proiectul prevede promovarea de recursuri in interesul legii atunci cand apar solutii contrarii, pe spete similare, care sa fie transate de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Din pacate, proiectul nu prevede sanctiuni impotriva celor care, pe viitor, avand cunostinta despre o anumita practica unitara vor continua sa dea solutii in functie de toane sau interese. Lipsa unei raspunderi reale, va face inutila adoptarea unei practici unitare la nivel de instanta suprema, cata vreme unii magistrati vor trai cu convingerea ca, orice ar face, ei nu vor raspunde.
Inspectia CSM, scapata de sub control
Multe din reclamatiile formulate de justitiabilii nemultumiti de prestatia unor magistrati sunt rezolvate prin inchideri de dosare disciplinare, in faza cercetarilor preliminare, de catre Inspectia CSM. Daca in cazul sesizarilor in care Inspectia identifica abateri disciplinare, aceste constatari sunt supuse controlului comisiilor de disciplina (de judecatori sau de procurori ale CSM, pentru aplicarea unei eventuale sanctiuni disciplinare), in cazul dosarelor inchise in faza preliminara, membrii CSM nu ajung sa aiba cunostinta despre respectivele "solutii preliminare". Astfel s-a creat situatia ca anumiti inspectori CSM sa-i poata face scapati pe anumiti colegi-gresiti, fara stirea membrilor CSM. Musamalizarile de dosare sunt posibile si datorita faptului ca autorii reclamatiilor nu sunt niciodata chemati de inspectorii CSM pentru a furniza noi probe sau a lua la cunostinta despre mersul anchetei. In schimb, magistratii verificati pe linie disciplinara au acces neingradit la dosarul de inspectie, proba clara a inegalitatii de tratament.

---

Despre autor: