Doua personaje promovate si protejate politic compromit reforma universitatii romanesti.

De regula evit sa mentionez nume de politicieni in articolele mele. Nu cred ca merita. Cine isi mai aduce aminte azi de Vasile Vacaru, de Gheorghe Dumitrascu sau de Ion Predescu? Majoritatea politicienilor nostri sint oricum produse intersanjabile: ce poate face rau oricare dintre ei, va face si celalalt. Atunci de ce sa ii numesc, sa dau un glas unor nulitati pe care le vom uita imediat dupa ce parasesc scena politica? Asa incit ma refer la ei, de obicei, cu apelative generale: „actualul prim-ministru", „un deputat" ori „un fost presedinte". Orice regula are insa si exceptii. Din cind in cind, apare cite unul care e cu adevarat iesit din comun. Unul care nu poate fi explicat decit ca o individuatie a Raului. Iar azi am sa va spun ceva nu despre unul, ci despre doua asemenea personaje: Hardau si Miron.

Cum? Nu stiti care Miron? Secretar de stat, Dumitru Miron e responsabil cu redactarea noii Legi a invatamintului superior. In principiu, o noua lege e necesara daca nu vrem sa ne mai regasim in situatia umilitoare de a nu avea nici o universitate printre primele 500 ale lumii. Dar daca dl Miron va fi lasat sa continue tot asa, s-ar putea sa nu mai avem nici o universitate care sa mai fie inclusa in vreun clasament, de orice fel.

Inainte de orice, dl Miron si patronii sai au o problema cu invatamintul superior. Nu plagiatele, nu deturnarile de fonduri, nu salariile catastrofal de mici ale asistentilor, ale lectorilor sau ale bibliotecarilor. Nu, dl Miron e suparat pe libertatea de exprimare in spatiul academic! Zice proiectul legii: „Libertatea de opinie in spatiul universitar este garantata (...) daca nu se afecteaza prestigiul invatamintului superior si demnitatea profesiei". Ceea ce era de secole privilegiul oricarui universitar normal, acela de a critica autoritatile statului sau institutia universitara, va fi eliminat.

Cine stabileste unde este onoarea nereperata a breslei? Dl Miron are o solutie: managerii. Pentru Domnia sa, timpul in care profesorii conduceau universitatea a apus. Conform noii legi, universitatea va fi condusa de un „consiliu director", format din sapte membri: trei numiti de senatul universitatii, trei de minister si unul de „sindicate". Cit despre promovarile la rangul de profesor, acestea vor fi decise de o comisie numita de ministru. Consecintele unor asemenea masuri sint evidente. Politic vorbind, o universitate obedienta, formata din oameni promovati „pe sprinceana" de oamenii politici. Educational vorbind, o institutie care seamana mai degraba cu o scoala profesionala. Pentru dl Miron, universitatea trebuie organizata ca o regie de stat, cum ar fi Regia Tutunului, si sa functioneze ca fabrica de diplome. Intr-o dezbatere recenta, dl Miron recunostea, candid, intr-o limba romana pe care va las sa o apreciati: „Ne-am straduit ca ministerul sa ramina ceea ce ar trebui sa fie: un confectioner si un implementator de politici educationale". Ce viitor are aceasta tara, in care valorile sint cernute de o asemenea sita?

Sa nu ne amagim: cineva ca dl Miron, care a fost numit de partidul-antena al dlui Voiculescu, nu ar fi intr-o asemenea functie daca nu l-ar tine acolo sefii sai. Iar sefi are pe masura. Dl ministru Hardau, in primul rind, care nu si-a pus niciodata problema cum cineva, care nu a publicat nici o carte de autor la o editura de virf, poate sa decida asupra reformei universitare. Si care nu s-a intrebat ce il califica pe dl Miron pentru actualul job. Conform propriului CV, dl Miron nu a fost niciodata intr-o universitate din Europa mai mult de trei luni, nu a predat niciodata acolo si nu a publicat nici un rind la edituri sau in jurnale veritabile din strainatate. Dar mai socant e alt detaliu: dl Miron a fost numit prodecan la ASE in octombrie 1990, in timp ce nu avea titlul de doctor! Pe acesta il va obtine abia in 1993, chiar de la institutia pe care o conducea!

Dar nici cu dl Mihail Hardau, protectorul dlui Miron, nu imi e rusine. Cu greu imi pot imagina un ministru al Educatiei mai detasat de problemele reale ale invatamintului precum actualul ministru. Cunoscut doar pentru jignirile adresate parintilor si profesorilor, dl Hardau troneaza peste cercetarea romaneasca in conditiile in care nici Domnia sa nu pare sa aiba nici o lucrare serioasa publicata in revistele sau la editurile recunoscute international. Singura lucrare a dlui Hardau pe care am gasit-o in catalogul online al Bibliotecii Centrale Universitare este o fituica de 28 de pagini: „Contributii privind profilarea rotoarelor din doi lobi de la suflantele pentru transport pneumatic". Pam-pam!