In Olanda, mersul pe bicicleta e la fel de comun ca si claxonatul impertinent al soferilor din traficul bucurestean.

La 16 milioane de batavi sint tot cam atitea biciclete intrate mai mult ca oriunde in cultura de masa. Acesta este un lobby deloc subtil pentru o practica complet ignorata de romani. De veghe linga ghidon Tristan Martin are o indeletnicire mai putin comuna pentru cineva din afara Olandei: coordonator al programelor pentru biciclete la Primaria din Haga. „Ne ocupa m de tot ceea ce inseamna politici in domeniu: treceri pentru biciclete, tunele pe sub sosele, facilitati pentru parcaje, sisteme de paza si, evident, comunicare despre tot acest subiect", isi descrie acesta activitatea. De fiecare data cind se construieste sediul unei noi institutii se solicita un anumit numar de locuri amenajate pentru biciclete, explica Martin. „La fiecare al treilea angajat al unei companii trebuie sa existe un spatiu pentru parcare, iar la o institutie publica acestea se stabilesc in functie de suprafata birourilor", adauga acesta, iar astfel de reguli nu se supun niciodata dezbaterii. Fiecare plan al unei noi strazi trece, de asemenea, prin mina lui Martin, care se asigura ca are toate facilitatile pentru cetatenii cu pedale.

O industrie ca pe roate

Haga numara 270 de kilometri de rute special destinate pedalatului, dintre care peste 99% sint asfaltate, iar la nivel national cifrele sint si mai naucitoare: 15.000 de kilometri. Exista, in plus, o serie de cai de acces in preajma orasului, precum si rute nationale, unele de peste 400 de kilometri, care necesita citeva zile pentru a fi parcurse, toate cuprinse constiincios in mape rutiere. Nici spatiile de parcare din Haga nu sint lasate la voia intimplarii. „Avem 19 locatii pazite, unde platesti 65 de eurocenti pentru o zi, plus citeva sute de alte standuri unde pot fi prinse in lanturi. In total, peste 6.500 de locuri", spune Martin. Facilitatile nu se opresc insa aici: marii angajatori isi motiveaza oamenii sa pedaleze, acestia primind in schimb o reducere la plata taxelor sau biciclete gratis la fiecare trei ani. Numai in perioada 1990-1997, intregul efort de a pune pe roate un asemenea sistem a costat guvernul olandez 270 de milioane de euro. „Folosirea bicicletelor va spori pe ma- sura ce infrastructura este pusa in functiune", explica Martin crezul directiei pe care o reprezinta.

Natiunea de pe sa

Cele 16 milioane de biciclete la tot atitia olandezi fac din Tara Lalelelor natiunea cu cea mai mare densitate in materie de astfel de mijloace de locomotie. Aici toti oamenii sint ciclisti, chiar si atunci cind ating 80 de ani, aproba Martin: „Persoanele la costum din acest birou, de indata ce se termina programul, urca pe bicicleta in drum spre casa". Exemplele sale merg pina la extrem, atunci cind vrea sa arate cit de impamintenit este obiceiul in tara sa: „Inclusiv unii politicieni pedaleaza inspre si dinspre munca, fiind flancati inclusiv de garzile de securitate pe doua roti". Iar politistii, spune tot el, se plimba pe biciclete mai ales in zonele centrale ale oraselor, mentinindu-si cu aceasta ocazie o buna conditie fizica.

Mostra de velocitate

Japjaan, angajat in cadrul unui minister din Haga, tine o cadenta rezonabila de pe la trei ani. „La scoala trebuia sa merg 12 km pe zi, prin vint, ploaie si frig", spune acesta, care e aproape la fel de consecvent si acum: „Merg foarte des, mai ales vara, cind fac o ora pe zi pina la serviciu. Doar cind ploua scot masina". Ca el e toata floarea Olandei: tara intreaga da la pinion in medie 23 de kilometri pe zi, in total 7% dintre kilometrii parcurs i intr-o viata. Numai in 2003 numarul de kilometri pedalati de batavi s-a ridicat la 191 de miliarde. „Se fac de 14 ori mai multe deplasa ri cu bicicleta decit cu trenul, iar pentru distante mai mici de 7,5 kilometri prefera m, in 30% dintre cazuri, varianta cu pinion inclus", completeaza Japjaan.

Bara la bara

Relatia biciclist-sofer a evoluat de-a lungul decadelor. „In anii ’20 bicicletele inghiteau totul in jur, insa situatia s-a mai schimbat intre timp. Cu toate acestea, raportul intre cele doua e inca echilibrat: daca mergi la tribunal, vei avea aproape intotdeauna cistig de cauza ca biciclist. E un fel de discriminare pozitiva", spune Tristan Martin. „Cum in Olanda fiecare e in egala ma- sura si sofer, si biciclist, rolurile se inverseaza sistematic", constata si Japjaan.

Acest material a fost realizat cu sprijinul Fundatiei Olanda-Romania.

Bete in roate de la narcomani Una dintre probleme este furtul bicicletelor: un milion disparute numai in 2004, dintre care 10% in Amsterdam. Fenomenul se petrece cu precadere in preajma garilor si in marile orase. Cele mai multe biciclete furate in marile orase sint contorizate in dreptul dependentilor de droguri, care le revind mai apoi in plina strada. Cumparatorii, care le iau adesea pentru doar 10-20 de euro, sint arestati de politie.

Activistii pinionului Exista chiar un lobby local si national pentru biciclete, spune Tristan Martin. „S-au opus la un moment dat initiativei de a legifera purtatul castii de protectie, spunind ca acest lucru ii va descuraja pe practicanti. Au aratat, in urma unui studiu facut, ca atunci cind sint protejati, masinile se apropie mai mult de ciclisti decit atunci cind sint cu capul descoperit. Au avut cistig de cauza in cele din urma".

Romania pedalatului in gol Initiativele autohtone pe doua roti sint mai mult decit timide si mai toate la stadiul de proiecte: Bucurestiul numara doar citiva kilometri de piste special amenajate, intre Piata Operei si Calea Victoriei, insa si acelea blocate cel mai adesea de automobile. Planul unor studenti pentru o retea mai buna a avut cistig de cauza la Ordinul Arhitectilor, insa asteapta in continuare unda verde. Un proiect de pista de cinci kilometri de la 2 Mai pina la granita cu Bulgaria este in stand-by la Primaria localitatii constantene Limanu, desi s-a reusit atragerea de fonduri europene de 500.000 de euro. In vest, Romania si Ungaria intentioneaza construirea unei piste de biciclete de citiva zeci de kilometri, care sa strabata granita dintre cele doua state. Timisoara, Oradea, Ploiesti sau Cluj- Napoca au mai manifestat si ele de-a lungul ultimilor ani ambitii pentru astfel de proiecte locale, insa neconcretizate in vreun fel.