Istoria crimelor pasionale - Cadavrul din baie

In noaptea de 26/27 iulie 1969, in jurul orei 1:00, un locatar din blocul situat pe Strada Stejarului nr. 37, Sectorul 4, din Capitala a constatat ca din tavanul apartamentului sau curge apa. Imediat a sunat la usa apartamentului vecinului Dumitrescu Vintila, unde era de presupus ca se afla ""izvorul nedorit"". Deoarece nu a primit nici un raspuns, a anuntat organele de militie care, patrunzand in interior, au descoperit in cada plina cu apa cadavrul chiriasului peste care continua sa curga apa. Usa de la intrarea in apartament a fost gasita incuiata. Intra in actiune ofiterii Brigazii omoruri de la Militia Capitalei, un ofiter criminalist, un procuror si un medic legist. La examenul exterior, victima prezenta mai multe lovituri la cap. Autopsia a stabilit ca Dumitrescu Vintila decedase din cauza unui politraumatism cranian, ca urmare a 15 lovituri aplicate cu un corp contondent, cu margini proeminente si suprafata dintata, respectiv un ciocan de bucatarie gasit in baie. Din constatarile facute cu prilejul cercetarii la fata locului au retinut atentia in mod deosebit urmatoarele aspecte:
- prezenta a numeroase pete de sange, incepand de la holul de intrare in apartament, continuand cu dare de tarare pana la baie;
- dupa continutul farfuriilor si paharelor din bucatarie s-a putut trage concluzia ca, in urma cu trei-patru ore, doua persoane au mancat delectandu-se cu friptura, salata verde, lichior si vin;
- dupa ravasirea lucrurilor din apartament s-a dedus ca ucigasul a cautat diverse obiecte, constatandu-se ulterior ca a luat din locuinta victimei mai multe bunuri, printre care un magnetofon marca ""Tesla Sonet B 3"" cu seria 425687 si un aparat de radio portativ marca ""Tesla"". Cine era victima? Victima, Dumiterscu Vintila, in etate de 63 de ani, pensionar, divortat de sotie in urma cu 20 de ani, era un pervers sexual foarte periculos. In perioada anilor 1950-1955, el fusese profesor la scoala de reeducare minori din Slatina, fiind inlaturat pentru ca intretinuse raporturi de perversiune sexuala cu unii dintre elevi. Dupa aceasta se mutase in Bucuresti, continuand sa frecventeze cercurile rau famate de homosexuali. Pe baza acestor date, una din ipotezele care s-au elaborat cu privire la autor a fost aceea ca el provine din randul homosexualilor sau al fostilor elevi cu care victima intretinuse relatii de perversiune sexuala. In privinta mobilului asasinatului, cea mai plauzibila ipoteza era o crima pasionala intre homosexuali, dupa cum se mai intamplase si in alte cazuri de acest gen. S-a insistat asadar pe pista crimei pasionale, jaful fiind subsidiar. Capitanul Cornel Leuce de la Brigada omoruri a Militiei Capitalei, care a coordonat colectivul de ofiteri ce s-a ocupat de acest caz, a introdus in cercul de banuiti pe toate persoanele care au putut fi stabilite ca au avut raporturi de perversiune sexuala cu victima. Au fost verificati peste 200 de cetateni ale caror numere de telefon erau inscrise in agendele si notitele lui Dumitrescu Vintila. Pe parcursul investigatiilor si cercetarilor efectuate - care au durat peste un an - cercul de banuiti s-a restrans semnificativ, unii neavand nici o legatura cu cauza, iar altii fiind dovediti ca sunt autorii unor infractiuni necunoscute. Suspectul numarul unu In urma masurilor intreprinse si a datelor culese, ofiterii de judiciar si-au indreptat toata atentia asupra unui anume Constantinescu Gheorghe, nascut la 14 aprilie 1937 in orasul Mangalia, judetul Constanta, domiciliat in Bucuresti, Strada Teiul Doamnei nr. 55, Sectorul 2, electrician, neincadrat in campul muncii, casatorit, un copil, a fost condamnat de sase ori pentru savarsirea mai multor infractiuni de drept comun. Acesta il cunostea pe Dumitrescu Vintila din perioada anilor 1952-1954, cand ii fusese profesor la scoala de reeducare minori Slatina si intretinuse cu el raporturi de perversiune sexuala. Dupa venirea profesorului la Bucuresti s-au intalnit la domiciliul acestuia, continuand practicarea actelor nefiresti. Constantinescu Gheorghe umbla in anturajul unor elemente infractoare din Bucuresti si din provincie, ocupandu-se cu vanzarea de obiecte, valuta si aur provenite de la cetateni straini. Din coroborarea unor date aflate de la o persoana din anturajul sau cu cele obtinute din investigatii a rezultat ca C.G., in cursul anului 1969, ar fi fost in posesia unui magnetofon, fara a se cunoaste marca, locul unde acesta l-a detinut si daca l-a valorificat. Cele de mai sus au intarit si mai mult banuiala ca C.G. este autorul omorului comis asupra lui Dumitrescu Vintila. Stabilirea activitatii lui Constantinescu Gheorghe inainte si dupa 26 iulie 1969 a fost ingreunata de desele voiajuri pe care acesta le-a facut si continua sa le faca in diferite localitati din tara in anturajul unor persoane cu care intra in relatii in mod ocazional (bisnitari, prostituate etc.). In astfel de imprejurari, supravegherea activitatii acestuia era uneori imposibila. Mai mult, fiind certat cu sotia, locuia pe la diferite prostituate. Magnetofonul acuzator Stiindu-se ca suspectul si-a petrecut vara si toamna anului 1969 pe Litoralul Marii Negre si in special in orasul Mangalia, de unde provenea, s-au intensificat investigatiile in aceasta zona. Din anturajul sau dubios din Mangalia s-a aflat ca, intr-adevar, in luna august 1969 a avut un magnetofon marca ""Tesla Sonet B 3"", pe care l-a vandut pana la urma unei femei din localitate. Alte verificari. Cumparatoarea magnetofonului este identificata in persoana Anghelinei Popescu, din Mangalia, Strada Rozelor nr. 9. Magnetofonul avea seria 425687, tocmai cel furat din locuinta victimei. Trecuse un an si trei luni si criminalul era in sfarsit identificat! Dar... pentru a fi arestat, asasinul trebuie mai intai gasit. Se afla ca la inceputul lunii septembrie 1970 a stat cateva zile la o prostituata din Bucuresti, dupa care a plecat, confesandu-se femeii ca intentioneaza sa treaca fraudulos granita in Iugoslavia, iar de aici sa ajunga in Occident. Este dat imediat in urmarire geneala, insa fara rezultat. Luandu-se in calcul si varianta ca asasinul ar fi putut fi prins de graniceri, s-au efectuat imediat verificari in evidentele Directiei Generale a Penitenciarelor, de unde a venit si vestea mult asteptata. La data de 20 septembrie 1970, el a fost condamnat la zece luni inchisoare de Judecatoria Municipiului Timisoara, pentru tentativa de trecere frauduloasa a frontierei, fiind depus in penitenciarul din Timisoara. De aici fusese transferat in Penitenciarul Aiud. Se intreprind demersurile necesare si Constantinescu Gheorghe este transferat de la Aiud in Penitenciarul Vacaresti, iar de aici in arestul Militiei Capitalei, pentru cercetari. Un infractor perfid si pervers Constantinescu Gheorghe era un infractor ""scolit"" de mic, trecerea lui prin institute de reeducare si apoi prin diverse puscarii il ""slefuisera"", astfel ca anchetarea sa a decurs foarte anevoios. Nu a negat ca l-ar fi cunoscut pe Dumitrescu Vintila, recunoscand relatiile de perversiune sexuala pe care le intretinuse inca din timpul cand fusese internat la scoala de reeducare minori din Slatina.
- Cand imi era foame sau nu mai aveam bani, ma duceam la bunicutua€™ si acesta ma facea (sex oral), i-a declarat el capitanului Cornel Leuce. In apartamentul lui era un du-te-vino, cunoscand peste 20 de papacioci si homosexuali carora le stiu numai poreclele, dar eu nu l-am omorat!
- Cand i s-a prezentat magnetofonul victimei pe care il vanduse femeii din Mangalia, infractorul, uns cu toate alifiile, nici macar n-a tresarit.
- Mi l-a vandut un papacioc, ""Carlig"" e poreclit, care erea in mare fierbinteala cu bunicutua€™. Mi-a zis ca acesta i l-a facut cadou... Prin aceasta manevra destul de inteligenta asasinul a incercat sa-i bage pe politisti pe linie moarta, ""Carlig"" neputand fi identificat niciodata. El a tras ""cu dintii"" de ea luni de zile, respectiv pana cand capitanul Cornel Leuce a identificat o alta femeie din Mangalia, Anica Cojocaru, careia ii vanduse alte obiecte luate din locuinta victimei - aparatul de radio ""Tesla"", doua seturi de pat si unul de tacamuri. ""L-am iubit si am fost gelos pe el..."" Fiind facut ""mat"", criminalul s-a destainuit:
- Bestia de Dumitrescu m-a corupt inca de cand eram un... copil, iar el facea pe educatorul. Ce stiam eu atunci? Si am ajuns sa depind de el, sa-mi placa acest viciu... M-am si casatorit, am avut si multe femei, dar nimeni nu-mi oferea asemenea placeri sexuale ca el... In ultima vreme ii bateam la usa, dar el ma respingea, pentru ca era dornic de ""prospatura"", iar eu cam imbatranisem... Mai exact, nu-mi dadea drumul la usa si petrecea cu altii. Devenisem atat de gelos pe el incat am luat hotararea sa-l ucid, sa nu mai poata corupe niciodata pe nimeni... M-am si mirat cand mi-a deschis usa in seara zilei de 26 iulie 1969. Am mancat bine, am baut, m-a facut, apoi m-am razbunat lovindu-l cu un ciocan in nestire. Ciocanul era in bucatarie, unul de batut carnea. Apoi am introdus cadavrul in cada de baie, deschizand robinetele de apa... Asa am judecat atunci. Cand mi-am revenit, m-am gandit ca, daca tot il omorasem, sa ma aleg si eu cu ceva de pe urma lui. Si am luat obiectele pe care le stiti, am incuiat apartamentul si am plecat direct pe Litoral. Cheia apartamentului am aruncat-o in drumul spre gara, nu mai stiu pe unde. Ancheta s-a incheiat in ziua de 21 iunie 1971, cand dosarul a fost declinat procuraturii, iar, in urma judecarii procesului, asasinul a fot condamnat la 25 de ani de inchisoare.

---

Despre autor: