Trei candidati se vor lupta, cel putin conform anunturilor oficiale de pana acum, pentru sefia PSD. La cum stau lucrurile in interiorul fostului partid de guvernamant, doar doi (Mircea Geoana si Sorin Oprescu) vor conta in batalia pe voturi de la apropiatul congres. Antonie Iorgovan, in ciuda apetitului sau pentru confruntarile directe si a aurei de ""parinte al Constitutiei"", n-are nici sustinere, nici vocatie de lider. Geoana sau Oprescu? Daca nu se razgandeste in ultima clipa Ion Iliescu (si mi-e greu sa cred ca ar putea s-o faca, dat fiind ca doctorul e unul dintre apropiatii sai), aceasta e, in mod normal, intrebarea pe care trebuie sa si-o puna delegatii pesedisti. Care dintre cei doi va fi alesul? Asta numai constiinta pesedistilor, aranjamentele de culise si comisia de numarare a voturilor (extrem de importanta in economia oricarui congres) vor decide. Ambii au atuuri pentru succes, ambii au si tinichele de coada. Sa-i luam pe rand si sa incercam o analiza comparativa.

Geoana are ca principale avantaje atat faptul ca e presedinte-n functie (deci, teoretic, detine si controlul filialelor), cat si sustinerea fatisa a sforarilor politici de meserie (Mitrea, Rus, Hrebenciuca€¦), cei care, de altfel, l-au si propulsat in fotoliul de lider. In plus, dupa ce s-au predat partii care conteaza cu adevarat a noii puteri, asigurandu-si cvasiimunitati penale, acestia pot mobiliza si robinetele financiare de care orice formatiune politica are nevoie pentru a forta revenirea la guvernare. Iar atragerea lui Marian Vanghelie (fosta mana dreapta a lui Sorin Oprescu la Bucuresti), cu toata fauna aferenta a activistilor sai galagiosi, in confreria complotistilor constituie o lovitura puternica pentru naravasul fost director al Spitalului Universitar. Pe Geoana il trag insa in jos rezultatele dezastruoase ale partidului de cand a preluat el fraiele. Sondajele de opinie, fie ele comandate de cine trebuie si smecherite, o confirma fara echivoc. Alte dezavantaje ar fi complicitatile fatise cu seful statului (caruia i-a livrat candidatul perfect la sefia SRI, care l-a mai zdrobit o data la scrutinul pentru Bucuresti si pentru care ar fi adversarul perfect la prezidentiale), limbajul pretios (deloc pe gustul electoratului fidel), lipsa de carisma si, poate paradoxal, imaginea de tehnocrat coborat in colbul trotuarelor direct de la business class.

Oprescu are de partea lui - si asta cred ca e pilonul pe care-si sprijina candidatura - calitatea de unic pesedist invingator al mareei oranj a ultimilor doi ani. Umilinta pe care i-a administrat-o contabilului portocaliu Nicolaescu in lupta pentru controlul Municipalului (de unde n-a plecat decat prin demisie) si zgaltairea serioasa a guvernului (la singura motiune de cenzura care a fost aproape sa treaca) l-au consacrat drept principal opozant cu rezultate concrete al actualului regim. Vechimea in partid si statornicia fata de cauza, precum si limbajul frust, fara artificii, pe placul ""poporului pesedist"" (cum ii place sa spuna), atarna si ele suficient in balanta. La fel de bine, o eventuala sustinere oficiala, declarata, a lui Ion Iliescu (pe care nu l-a tradat niciodata), precum si sprijinul lesne de intuit al fidelilor lui Adrian Nastase (cati or mai fi) ar mai echilibra cursa pentru sefia PSD. Pentru ca este de domeniul evidentei ca, in contextul in care nu beneficiaza de suportul traficantilor consacrati de voturi, doctorul porneste cu un mare handicap in fata diplomatului.

Marea piatra de moara care atarna de gatul ambilor combatanti, dar mai tare la actualul lider al PSD Bucuresti, este perceptia lor publica de invinsi. Geoana a fost calcat in picioare de Basescu la alegerile pentru Primaria Capitalei, iar Oprescu, desi singurul pesedist din istorie care aproape a atins cu mana fotoliul de primar general, a pierdut atat in fata lui Lis, cat si a sefului statului. Motiv pentru care, dincolo de miza data de statutul de sef al Opozitiei, meciul Geoana - Oprescu e unul de totul sau nimica€¦