Ileana CORNEA: Vietirakul lui Bush nu intra pe agenda NATO

A fost pentru prima data cand George W. Bush a recunoscut o posibila analogie intre razboiul din Irak si razboiul din Vietnam, declarand ca s-ar putea compara actualele atacuri cu ofensiva istorica de la Tet. Ofensiva de la Tet, dusa de catre Vietcong si armata nord-vietnameza impotriva trupelor sud-vietnameze si americane, incepand din ianuarie 1968 s-a soldat cu ceea ce s-ar putea numi o grea infrangere militara pentru fortele comuniste, dar, in acelasi timp, si o victorie psihologica pentru acestea.
Recunoscand, deci, ca SUA au pierdut razboiul din Vietnam, care va ramane in cartile de istorie americane, si nu numai, drept unul dintre cele mai insangerate momente ale lumii, Bush a afirmat ca razboiul de acum trei decenii constituie o lectie pentru actualul conflict din Irak.
In Irak, "vom reusi doar daca nu abandonam", a declarat Bush, dupa reintoarcerea din Vietnam, exprimand si o concluzie pe care, probabil, o gandise adanc in avion: Razboiul din Vietnam, cel mai lung din istoria SUA, poate oferi o lectie, in contextul campaniei din Irak. O campanie din ce in ce mai dezaprobata - de analisti, de opinia publica si de foarte multi politicieni - ceea ce, de altfel, a fost vizibil in scrutinul din 7 noiembrie, care l-a lasat pe Bush cam singur-singurel in mijlocul congresmanilor majoritar democrati.
Bush, insa, e omul solutiilor practice. La el: problema si solutia. N-are rost sa ne gandim si la consecinte, pentru ca ar trebui sa dam, din nou, bilantul din Irak. Nu merg lucrurile in Irak. Nu ne vaitam. Astfel, tarziu dar bine si-asa, americanii au mai infiintat un organism: Grupul de studiu pentru Irak, comisie bipartizana insarcinata sa studieze optiunile strategice ale SUA in aceasta tara. Aceeasi comisie va recomanda o initiativa regionala diplomatica "puternica", implicand discutii directe cu Iranul si Siria.
Comisia, coprezidata de ex-secretarul de stat american James Baker si de fostul legislator democrat Lee Hamilton, este favorabila unei actiuni diplomatice, dar ramane divizata cu privire la un eventual calendar de retragere a trupelor americane de pe teritoriul irakian. Exact ce-si doreste Bush: fara calendar. Cat de mult se poate. Si, deocamdata, se mai poate.
O factiune a Grupului considera ca anuntarea retragerii SUA din Irak este singurul mijloc de a convinge Guvernul premierului Nuri al-Maliki sa se concentreze pe constituirea unei forte militare irakiene eficiente si, in plus, membrii democrati ai comisiei opteaza pentru diminuarea substantiala, intr-o perioada de timp definita (eventual de un an) a trupelor detasate in Irak. Si? Deocamdata trupele raman acolo. Nu se stie pentru cat timp.
Tot e bine ca a lasat Dumnezeu si Afganistanul pe lume, altfel, summit-ul care incepe azi in capitala letona, Riga, fie el si primul gazduit intr-o tara ex-sovietica, daca avea ca punct principal in agenda tot Irakul, Iranul sau Coreea de Nord, ar fi fost mai plictisitor decat o sedinta de partid. Se pare, insa, ca de aceasta data, cei 26 de lideri reprezentand tarile aliate, intre care si Romania, isi vor concentra atentia asupra Afganistanului rascolit de trupe si morti, dar si asupra transformarilor viitoare ale NATO si provocarilor energetice rusesti la adresa Europei.

---

Despre autor: