Cristian UNTEANU: O banala imitatie?

Sigur ca decizii in acest sens au fost luate in mai multe tari europene. Numai ca situatia de acolo n-are nimic comun cu cea din Romania. Tarile respective au o carcateristica speciala, data de prezenta masiva a unor comunitati de imigranti. Comunitati foarte active, si asta nu numai pe plan demografic. Comunitati devenite deja parte integranta a populatiei din tara respectiva, aflate la a doua sau a treia generatie, constituind un bazin electoral foarte important. In acest context, discutia despre disparitia simbolurilor religioase in scoli a avut sensul, cel putin in mintea initiatorilor sai, de a crea un climat de non-discriminare rasiala si spirituala. S-a argumentat ca, astfel, se deschidea o noua etapa pe calea integrarii comunitatilor de imigranti si se usura insertia acestora in societate.
Era expresia unei gandiri politice hiper-corecte care dorea sa apere cu orice pret valorile minoritare fata de ceea ce se considera a fi opresiunea majoritatii, inclusiv pe planul valorilor spirituale crestine. Rezultatele au fost cateodata bizare. Imi amintesc de publicitatea masiva facuta unui colegiu britanic unde s-a considerat politic corect ca, la deschiderea cursurilor, sa se tina o rugaciune comuna in numele lui Dumnezeu, Allah, Budha si Iehova...Sau, dincolo de Atlantic, interdictia de a se pune brazi de Craciun in incinta unor scoli de teama de a nu jigni sentimentele religioase ale tinerilor de alta credinta.
Care era sensul profund al deciziei luate de cateva state europene? Cel de a propune un model de toleranta posibil de urmat in comunitatile de imigranti si, mai departe, generator de gesturi similare in tarile islamice. Rationament care s-a dovedit pernicios si fals. Realitatea arata ca nivelul de toleranta la nivelul comunitatilor islamice de imigranti este departe de a fi fost influentat pozitiv. Dimpotriva, asa cum s-a vazut in Marea Britanie, liderii islamici folosesc din ce in ce mai mult scolile religioase ca focar de propaganda feroce impotriva valorilor sistemului tolerant care-i gazduieste.
Reactia nu a intarziat sa se faca simtita. In acest moment, dupa modelul olandez, clasa politica din multe tari incepe sa discute daca lista concesiilor nu a fost prea mare si daca nu trebuie introdus un element de reechilibrare cum ar fi, spre exemplu, interdictia de a purta valul in public pentru femeile din comunitatea imigrantilor islamici.
Dezbatere deloc simpla, deoarece formula initiala a creat un context juridic anume, pe baza lui s-au format si actioneaza nenumarate organizatii de lupta impotriva discriminarii, s-au alocat fonduri enorme, s-au deschis cai de contact cu tarile de origine ale imigrantilor, sunt finantate posturi de radio si televiziune, ziare... Dar ce-are asta de-a face cu Romania?
De ce tinem sa importam cu orice pret o dezbatere care nu este a noastra si fara legatura cu situatia de la noi? Rezultatul ar putea fi foarte grav, caci discutia de la noi ar putea degenera usor intr-o incercare de mimimalizare sau de intrare in derizoriu a identitatii noastre de popor crestin ortodox. Cea care, in noul context european, poate reprezenta valoarea reala adaugata si argumentul nostru de forta la intrarea noastra in UE. Simbolul crucii crestine in scoli nu inseamna renuntarea la principiul statului laic. Este actul de afirmare al unei identitati. Cine si de ce vrea s-o anuleze?

---

Despre autor: