Filantropia e un sentiment detestat, dar totusi util. Dorul unor ghiftuiti de a face bine cu reclama si zurgalai, e in definitiv in folosul saracilor, care mai capata o paine dela acei pururea saturati cu cozonac si petits- fours. Caravanele milosteniei, desi socotite pentru unele doamne un sport sau o evadare dela spleen, au adus un aport serios asistentei sociale si calicimea targului a primit paine, haine, lemne, dupa ce a facut coada grasa, cu jandarmi si ghionturi.
Filantropia si Caravana, cu tot aerul de altruism si caritate, numara o doza serioasa de goana dupa publicitate. Desigur afirmatia noastra va enerva unele doamne, dar snobismul e atat de avansat, incat - desi dorim sa fim cavaleri - trebuie sa lasam in picioare afirmatia noastra. (...) Din nefericire, de catva timp s'a ivit o noua secta: aceia a excrocilor caritatii. O seama de indivizi, necunoscuti si fara nici o ocupatie, colinda casa cu casa, dugheana cu dugheana si solicita cu voce mieroasa, ofranda. Cetateanul milos, baga mana in tejghea - si din cei doi poli vanzare, ofera excrocilor unul. Sistemul se pare ca nu e falimentar, intrucat zilnic apar alti excroci, care aduna sume frumoase, bagandu-le in buzunare. Unii dintre acestia, cu usoara pudoare, mascheaza excrocheria, oferind bilete pentru un festival in "favoarea" unui copil nevoias sau un bal pentru "o vaduva cu cinci copii". Romanul e bun si naiv, calitati suficiente sa deschida drum pentru toti pungasii, care au gasit o sursa noua de venituri fara a depune osteneala sau risc.
(va urma)
ZIUA, 28 noiembrie 1938