Viorica Visan, din Comarnic, judetul Prahova, a fost arestata in 1994 de catre procurorul Constantin Placinta, agresata si amenintata de anchetatori sa recunoasca o fapta pe care nu a comis-o, fiind apoi trimisa in judecata si condamnata, fara probe, pentru uciderea soacrei sale. Dupa zece ani de detentie grea, cand oamenii legii au binevoit sa ia in seama autodenunturile fiului Vioricai Visan, care se declara autorul crimei, femeia a fost achitata pentru omor si pusa in libertate. Viata i-a fost insa distrusa, sotul a parasit-o, nu mai are casa unde sa locuiasca si nici serviciu. A devenit o muritoare de foame, distrusa fizic si psihic, iar Justitia romana, in loc sa-i acorde despagubirile cuvenite, isi bate joc de ea, purtand-o pe drumuri in procesul de daune pe care l-a intentat statului roman.
Responsabili pentru distrugerea vietii lui Visan sunt un procuror si opt judecatori, care si-au inchipuit ca impart dreptatea si care, unii cu rea-credinta, altii cu grava neglijenta, au contribuit la desavarsirea uneia dintre cele mai grave inscenari judiciare post-decembriste.
Desi au salarii si pensii grase, magistratii care au nenorocit o fiinta omeneasca nu s-au gandit nici o clipa, pana in prezent, ca victima lor nu are dupa ce bea apa, pentru a incerca sa o ajute intr-un fel sa supravietuiasca, in conditiile in care sistemul judiciar romanesc nu prevede nici un fel de masuri sociale de urgenta pentru victimele erorilor judecatoresti.
Cei noua magistrati care au concurat la producerea asa-zisei grave erori judiciare sunt urmatorii:
- procurorul Constantin Placinta, cel care a emis rechizitoriul nr. 433/P/1994 al Parchetului Tribunalului Prahova (pensionat in primavara acestui an din functia de inspector CSM);
- judecatorii Sergiu Tudorache si Ioan Bordeanu, de la Tribunalul Prahova, care au condamnat-o pe Visan la 16 ani de inchisoare, prin sentinta penala nr. 77 din 14 iunie 1995;
- judecatorii Aurelia Androne, Victoria Nicolau si Aurel Ionescu, de la Curtea de Apel Ploiesti, care au respins apelul lui Visan, prin decizia nr. 144 din 5 septembrie 1995;
- judecatorii Lucia Popescu, Nineta Anghelina (fost membru CSM - in prezent pensionara) si Mircea Aron, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care au respins recursul lui Visan, prin decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997;
Autodenunt ignorat
Drama Vioricai Visan, fosta camerista la SC Montana SA Sinai, a inceput in toamna lui 1994, cand soacra sa a disparut de la domiciliu. Pe fondul dusmaniei existente intre cele doua, o serie de rude au opinat ca Viorica Visan i-a facut de petrecanie si a ascuns cadavrul. Cercetarile care au urmat au dus la descoperirea in curtea casei comune a cadavrului soacrei. Legistii au stabilit gresit - cum avea sa se dovedeasca ulterior - ca ar fi fost omorata cu o lovitura de toporas in cap. Cazul a intrat pe mana procurorului Constantin Placinta, de la Parchetul Tribunalului Prahova, care, impreuna cu o mana de politisti diletanti, au reusit prin amenintari si constrangeri sa o determine pe femeie sa recunoasca evaziv fapta. Nu s-a facut reconstituire la fata locului si nici nu s-au descoperit armele crimei. Desi femeia si-a retractat declaratia, a fost trimisa in judecata pe simplele nascociri ale procurorului Placinta si ale declaratiilor indoielnice ale rudelor cu care se afla in dusmanie, care si-au exprimat banuielile ca ea ar putea fi autorul omorului. Aparata de un avocat de "doi bani", si "judecata" de un complet care nu a exercitat nici cel mai mic rol activ in aflarea adevarului, Viorica Visan a fost condamnata de judecatorii Sergiu Tudorache si Ioan Bordeanu de la Tribunalul Prahova, atentie, la primul termen de judecata, la 16 ani de inchisoare. Rechizitoriul lui Placinta a fost copiat la indigo in sentinta, retractarea de catre Visan a declaratiei de "recunoastere" luata sub batai si amenintarea ca ii va fi arestata toata familia (inclusiv fetita de sapte ani), fiind interpretata ca "atitudine nesincera". Apelul a fost respins, tot la primul termen de judecata, de un complet al Curtii de Apel Ploiesti format din judecatorii Aurelia Androne, Victoria Nicolau si Aurel Ionescu, prin simpla copiere a sentintei de la fond, fara nici o motivatie asupra apelului declarat. A urmat recursul la Inalta Curte, pe care judecatorii Lucia Popescu, Nineta Anghelina si Mircea Aron l-au respins printr-o rasfoire sumara a dosarului, argumentand ca "imprejurarea ca inculpata a revenit asupra recunoasterilor sale anterioare nu constituie temei pentru inlaturarea declaratiilor retractate, din moment ce nu este temeinic si convingator motivata". Cu alte cuvinte, inculpata trebuia sa-l aduca pe adevaratul criminal de mana, ca sa fie crezuta.
Dupa zece ani, Parchetul Tribunalului Prahova a luat in considerare autodenuntul fiului condamnatei, Florin Cristian Visan, care a marturisit ca el a comis crima pe fondul certurilor si consumului de alcool. Parchetul a inaintat o cerere de revizuire, iar Tribunalul Alba (judecator Diana Maria Farcas) a achitat-o pe Visan prin sentinta penala nr. 215 din 15 septembrie 2005. Sentinta a ramas definitiva prin neapelare, iar femeia a fost pusa in libertate.
Crima procurorului
Procesul de reviziuire de la Tribunalul Alba a scos la iveala o serie de fapte abominabile comise de anchetatori (politisti si procurori), care au contribuit la fabricarea actului de inculpare.
Din noile probe administrate a reiesit ca Viorica Visan (foto) a fost determinata sa "recunoasca" fapta intrucat "a fost amenintata si batuta de anchetatori, spunandu-i-se ca i se va lua averea si va fi arestata toata familia, inclusiv fiica Alexandra de 7 ani".
S-a retinut ca vajnicii anchetatori nu au efectuat reconstituirea la fata locului, pentru a depista ca in fapt crima nu a fost comisa asa cum s-a "recunoscut" in declaratia initiala a lui Visan, ce i-a fost luata sub presiune, si in care s-a descris omorul in cu totul alta maniera decat a fost comis in realitate. Astfel, in rechizitoriu s-a afirmat ca victima a fost ucisa cu un toporas, ca dupa zece ani sa se depisteze ca a fost omorata cu un cutit si tocata cu o masina. Instanta de reviziuire a constatat ca anchetatorii condusi de Placinta nici macar nu s-au deranjat sa afle unde au fost aruncate armele crimei, pe care Viorica Visan nu a putut sa spuna unde erau la ancheta din 1994 - fapt inacceptabil din punctul de vedere al unei investigatii criminalistice, dar trecut cu vederea de instantele de judecata. Adevaratul autor al crimei, Florin Cristian Visan (fiul condamnatei) a declarat in 2004 ca le-a aruncat in wc-ul din curte, loc unde intr-adevar, dupa zece ani, s-au gasit masina de tocat si cutitul folosite la asasinat. S-a mai aratat ca inculpata avea doar 40 de kg, in timp ce victima, obeza de gradul II, circa 80 kg, motiv pentru care Visan nu putea sa taraie cadavrul pana la wc si apoi sa-l ingroape la jumatate de metru sub pamant.
Confruntarea dintre mama si fiu, precum si testul cu poligraful au scos la iveala ca cei doi spun adevarul atunci cand sustin, unul ca nu a comis crima, iar celalalt ca este autorul. Cel mai grav aspect, rezultat in cadrul noii cercetari judecatoresti de la Tribunalul Alba este insa faptul ca fiul Florin Cristian Visan a mai facut un autodenunt similar si in 1995, "dar care nu i-a fost luat in consideratie, fiind blocat de fosta conducere a Inspectoratului Politiei Judetului Prahova (care a mai dispus in aceeasi perioada sa nu fie intocmite raportari scrise cu privire la o incercare de sinucidere in arest a inculpatei Visan Viorica)".
Reaudierea unor martori, printre care si celalalt fiu al inculpatei, a scos la iveala ca si acestia au fost incatusati si fortati sa recunoasca ca au auzit-o pe Visan spunand ca vrea sa-si ucida soacra.
Cazul Tundrea se repeta
Victimele magistratilor mor de foame din cauza legilor strambe
Spre deosebire de alte state civilizate, Romania nu are legi care sa prevada o reparatie imediata, de tipul unui ajutor social, pentru victimele asa-ziselor erori judecatoresti, care sunt eliberate dupa ani grei de detentie. Ca si in celebrul caz al gorjeanului Marcel Tundrea (eliberat dupa 12 ani), cazul Victoriei Visan este un exemplu de viata distrusa de magistrati incompetenti sau rau-voitori, pentru care societatea nu ofera nici un fel de sprijin.
Oamenii au fost parasiti de familii, nu mai au domiciliu si loc de munca, si sunt practic lipsiti de orice mijloc de subzistenta, traind din cersetorie sau din mila unor persoane. Nu se pot angaja nicaieri pentru ca poarta anatema puscariei si pentru ca, de ce sa n-o recunoastem, au devenit niste epave umane, cu suferinte fizice si psihice evidente. Dar nu din vina lor, ci din vina unor angajati ai statului, pentru care statul ar trebui sa raspunda.
Numai ca un proces de solicitare de daune pentru erori judecatoresti intentat statului roman dureaza ani de zile, iar reprezentantul statului in astfel de procese (Ministerul Finantelor) face totul ca sa taraganeze procesele. In fapt, nu de putine ori chiar judecatorii sunt cei care se solidarizeaza cu Ministerul Finantelor, dand solutii contra naturii, dintr-o solidaritate de breasla gresit inteleasa, ca nu cumva vreun coleg de-al lor sa fie pus sa plateasca daunele ce vor fi acordate. Cei care sufera sunt victimele, persoane distruse, cu puteri limitate de a se razboi cu anii prin instante.
In cazul Victoriei Visan, aceasta nu are azi nici casa, nici serviciu. Ultimul domiciliu din actul de identitate a fost Penitenciarul Targsor. Pentru ea si altii ca ea, legislatia romana nu prevede nici un fel de fonduri de ajutor de urgenta. In statele civilizate exista asemenea fonduri, asa cum exista fonduri si pentru martorii sub acoperire. Victimelor erorilor judiciare li se acorda locuinte temporare pana la finalizarea procesului de daune, iar statul le gaseste un loc de munca sau le acorda un ajutor social lunar pentru subzistenta. Asociatiile profesionale ale magistratilor, care tipa peste tot ca magistratii nu trebuie sa raspunda pentru dezastrele care le produc, nu s-au aratat niciodata preocupate de astfel de aspecte. La randul lor, nici Ministerul Justitiei si nici Consiliul Superior al Magistraturii, ca institutii cu initiativa legislativa, nu s-au invrednicit sa initieze un proiect de lege pe aceasta tema, deoarece notiunea de "victimologie" nu exista inca in Justitia romana.
Marele inspector CSM
Procurorul Constantin Placinta (foto) a devenit dupa oribila sa inscenare judiciara prim-procurorul Parchetului Tribunalului Prahova. In aceasta calitate a fost seful vestitului procuror DIICOT Gheorghe Muscalu, personaj amestecat in nenumarate scandaluri judiciare. Extrem de influent in magistratura prahoveana, Placinta a devenit subiectul a numeroase articole de presa, care evidentiau legaturile acestuia cu personaje compromise din sectia locala a SRI. In 2002 a fost revocat din functia de sef la Parchetul Tribunalului Prahova de catre ex-ministrul Rodica Stanoiu, dar a fost recuperat ca procuror la Parchetul Curtii de Apel Prahova. Nu este exclus ca autodenunturile adevaratului criminal din cazul Visan sa fi fost ascunse la nivelul IPJ Prahova, tocmai datorita legaturilor dintre Placinta si anumiti politisti. In preajma lui 2005, Placinta a fost avansat ca inspector la Inspectia Judiciara a CSM si pus sa-i "verifice" pe altii ca el. Datorita scandalului arestarii ofiterilor SRI prahoveni, Placinta a fost nevoit in primavara acestui an sa se pensioneze.
Victima a ajuns de unde a plecat
Viorica Visan a dat statul roman in judecata la Sectia a IV-a civila a Tribunalului Bucuresti, pentru a fi despagubita pentru cei zece ani din viata care i-au fost furati de catre oamenii legii. Ea a solicitat daune de cinci milioane de euro si a sperat ca judecatorii bucuresteni vor fi mai drepti decat cei prahoveni. Din pacate pentru ea, desi reprezentantul statului roman este prin lege Ministerul Finantelor, care are sediul in Capitala, Tribunalul Bucuresti nu a vrut sa judece acest caz si a declinat dosarul la Tribunalul Prahova (adica exact acolo unde Visan a fost nenorocita). Sistemul de a pasa la nesfarsit dosarele cu probleme, care pot sa se repercuteze negativ asupra carierei unor magistrati, a devenit o arma preferata in sistemul judecatoresc, contra celor care se plang de abuzurile purtatorilor de robe. Cine stie, poate intre timp omul moare si nu mai are nevoie.
Secretomania de la Inalta Curte
ZIUA a incercat sa afle numele tuturor magistratilor care au concurat la aceasta eroare judiciara. La parchetele si instantele prahovene nu am avut nici o problema in a afla numele magistratilor care au dat strambele solutii. In schimb, la Inalta Curte, sentinta prin care recursul lui Visan a fost respins ni s-a transmis prin fax cu numele judecatorilor sterse, desi informatia este publica prin lege. Noroc ca Parchetul Prahova a respectat legea si ne-a furnizat cu promptitudine datele necesare.