„Principele" Ca l-a citit, ori ba, pe Machiavelli, lui Traian Basescu i se poate spune Il Principe. Este viclenia (politica, dar nu numai) intruchipata. Strategia lui este pe cit de simpla, pe atit de eficienta: asediaza tabara inamica, dupa toate regulile artei, taindu-i caile de comunicare, aprovizionare, improspatare; o ruineaza din interior, racolind generali pe care soldatimea hamesita ii va urma, in speranta unei ciorbe grase.

Pentru mine, uimitor este faptul ca Il Principe iese foarte ieftin la socoteala, doar sugerind viitoare recompense. Un comportament cu adevarat aristocratic, caci aristocratica este vorba „Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois". Astfel, el arata ca este „suflet in sufletul neamului sau", unul care-si amaneteaza fericit prezentul de arama, in speranta unui viitor de aur. Nici ca se poate imagina o mai potrivita manipulare a unei populatii ahtiate dupa cistig usor, netrudit, neconstruit cu temeinica rabdare si migala. Nesigur - viitorul, dar cu atit mai atitator!

De unde vine aceasta nechibzuinta in viata romanilor? Doar nu sintem o natie de cartofori, traind de pe urma mirificelor cazinouri sau a voluptuoaselor noastre muieri. Din vremea cincinalelor realizate inainte de termen, pe de o parte. Din vremuri intunecate, ale „patimilor inabusite", pe de alta parte. Romanul contemporan este, prin excelenta, voios-fatalist: Ce-am avut si ce-am pierdut?Il Principe are darul de a genera dorinta de devotament - stralucit dar al adevaratilor conducatori. Uitati-va la Boc, Stolojan, Flutur, Udrea, Saftoi! Oameni tot unul si unul, pe care numai de imaginatie nu-i poti suspecta, dar a caror marginire entuziasta tinde catre polul magnetic al autoritatii Tatalui.

Il Principe stie: o trupa devotata, condusa de un capitan destoinic, face cit una gilcevitoare, comandata de un general stralucit. Cheia succesului in lupta la baioneta - dar si in razboiul de transee - este tirania comandantului, nu democratia ostirii. De altfel, in armata nu exista democratie, in razboi - nici poveste de asa ceva!Il Principe este pe cale sa-si serbeze triumful. Tabara „oligarhilor" e ca si cucerita, rezistenta celor de acolo este doar de mintuiala, animata mai curind de speranta in generozitatea invingatorului decit de cine stie ce avint eroic. Atit doar ca Traian Basescu nu ia prizonieri. Primul care va simti acest adevar pe propria-i piele este generalul inamic Calin Popescu Tariceanu. Urmatorul care va simti amaraciunea vietii de tirziu aliat al taberei invingatoare va fi, dupa toate probabilitatile, insusi eroicul fluture de astazi.

Stiu, romanul zice: „Te faci frate si cu dracu’ ca sa treci puntea".

Dar unde duce puntea aceea, de vreme ce dracu’ nu face biserici?

Inima_Rea

CNSAS Si eu sint socat si, in cele din urma, dezamagit, si chiar ingrozit, de turnura pe care au luat-o evenimentele pe care le-a asteptat intreaga societate naivizata si tembelizata, dar totusi optimista si credula in ceva superflu, cum este dreptatea.

Poate la anul vom auzi si ceva de mai bine. Ca acusi vine Craciunul si oamenii deja se gindesc la sarmale si la piftie.

Stropit