Inamicii Kremlinului cred ca este vorba de FSB. Propaganda moscovita doreste, dimpotriva, sa caute indicii ale "inamicilor Kremlinului" si ale lui Boris Berezovski insusi. Inamicii inamicilor Kremlinului vor spune desigur ca FSB nu avea nici un motiv sa-l otraveasca pe Litvinenko (chiar asa, de ce ar fi avut FSB nevoie sa faca asta?), dar ca efectul negativ al otravirii este enorm pentru Kremlin. Ceea ce este de asemenea adevarat. Presedintele Putin a dat explicatii similiare in cazul asasinarii Annei Politkovskaia. Putin a asigurat Europa ca jurnalista nu era suficient de periculoasa incat sa fie asasinata, dar ca uciderea ei a fost foarte daunatoare Kremlinului.
Acest tip de rationament ca si argumentele inamicilor Kremlinului, pe de-o parte, si a inamicilor inamicilor Kremlinului, pe de alta parte, nu joaca un rol important in situatia de ansamblu. Efectul provocat in Occident de asasinarea lui Politkovskaia si, acum, otravirea lui Litvinenko reflecta impresia generala formata in ultimii ani cu privire la metodele moderne ale elitei ruse si ale autoritatilor.
Sa trecem in revista alte stiri ruse din aceeasi saptamana. De exemplu, un senator va fi in curand destituit din camera superioara a parlamentului. Presa scrie ca el a evitat sa-si plateasca impozitele, a mituit anchetatorii si, chipurile, ar avea legaturi cu un grup de asasini. Si nimeni nu este socat de toate acestea si nimeni nu ofera explicatii oficiale daca este adevarat si daca intr-adevar exista asemenea dovezi impotriva sa. Colegii senatorului il destituie pentru ca, in ciuda legii, a continuat sa conduca o firma comerciala. Dar, dupa cum rezulta, nici asta nu este adevarat. O minciuna o atrage pe alta si o noua explicatie o contrazice pe cea veche.
Sau, de exemplu, cazul lui Baisarov. Politistii ceceni l-au impuscat mortal pe un locotenent-colonel FSB in centrul Moscovei si cu martori din cadrul politiei moscovite. Totusi, locotent-colonelul Baisarov este pe de alta parte suspectat de organizarea unor rapiri si asasinate. Prin urmare, este neclar daca Baisarov a fost ucis de "complicii autoritatilor" sau de inamicii acestora. Si despre care autoritati este vorba? Si daca Baisarov a ucis la randul sau, a facut-o in calitate de ofiter FSB, sau de terorist? Si unde se sfarseste implicarea Kremlinului si incepe cea a inamicilor acestuia? Este mana inamicilor inamicilor Kremlinului sau mana Kremlinului? Singurul lucru clar este ca in Cecenia se asterne o viata pasnica si, in plus, ca aceasta deja paraseste uneori Cecenia pentru a se plimba fie prin Sankt Petersburg, fie prin Moscova.
Asasinatele politice pot fi diferite. Uneori, sunt ucisi politicieni extrem de influenti. Alte asasinate politice au scop diferit - de a provoca reverberatii in societate. Cu alte cuvinte, ele reflecta si se concentreaza pe sistemul stabilit de norme a elitelor si a conflictelor care apar intre ele. Intre timp, rationamentele referitoare la beneficiile obtinute de partide dintr-un asasinat sau altul nu dovedesc decat ca asemenea beneficii sunt estimabile si sunt luate in calcul in cadrul acelui sistem.
"Cazul Gongadze" nu a distrus regimul lui Kucima pentru ca versiunea opozitiei potrivit careia presedintele a ordonat asasinarea jurnalistului s-a dovedit adevarata, ci pentru ca toate celelalte aspecte care au facut ca versiunea opozitiei sa para adevarata in ochii publicului chiar erau conforme cu realitatea. "Cazul IUKOS" si modalitatile de solutionare a crizei cecene au schimbat in mod dramatic modalitatea de perceptie a ceea ce este admisibil si posibil in Rusia. Pe de-o parte, a devenit evident ca restructurarea sferelor de influenta ale masinii administrative ruse se transforma intr-o lupta fara reguli. Pe de alta parte, au aparut numeroase centre de putere, iar gradul de responsabilitate este foare mare pentru ele. Iar acestea sunt elementele necesare de decor din fundalul "jocului de-a crima".
Kirill Rogov este redactor sef adjunct al cotidianului Kommersant. Comentariu transmis de Agentia "Rusia la zi"