Cit de putrede pot fi capsunele pe care romanii le string prin Europa se arata in cartea „Tur-Retur", lansata astazi, la ora 15.30, la Tirgul „Gaudeamus".

Unii romani plecati in Spania si in Italia pentru un ban in plus isi recunosc patima pentru „combinatii" si „ciordeli", altii povestesc cum s-au expus in veritabile tirguri de sclavi, sub ochii cercetatori ai „patronilor". Interviurile luate de studentii de la Jurnalism emigrantilor romani, adunate in „Tur-Retur", despica modul de viata si invatamintele dobindite de romanii care au pribegit prin apus. Antropologul Zoltan Rostas, unul dintre coordonatorii lucrarii, spune ca o parte dintre romani pleaca la munca peste hotare pentru a-si asigura un standard de viata supe-rior sau pentru a-si porni o afacere, altii pentru a fura sau cersi.

Sclavie asumata

In Italia, conationalii nostri aproape ca isi insusesc eticheta de sclav. In Napoli, „dimineata, ies romanii la sosea si asteapta sa vina patronii. E ca un fel de tirg. Stau ca prostituatele si asteapta sa fie luati cite o zi la munca", se amaraste C.P. din Neamt, fost muncitor in Italia. La periferia Romei, aceeasi priveliste. „Auzeam: ba, toti romanii se duc la o fintina. Vin italienii, daca ai noroc, te ia, daca nu, nu. Vin, se uita in gura, pune mina pe muschi: «Waw, that is good! Pe asta il luam!»", se revolta un oltean de 26 de ani, trecut prin mai multe meserii peste hotare. La rindul lor, italienii din orasul Andria practica aceeasi loterie. „Ne stringeam intr-o piata acolo. Ii spunea Piata Romanilor. Si veneau italienii si ne luau, cum fac romanii cind se duc la tirg sa cumpere vaci", spune un doljean de 45 de ani. C.P. subliniaza ca patronii italieni scot untul din stranieri, de dimineata pina seara. „Daca aud vreun roman ca se plinge de cit munceste in Romania, il scuip in ochi! La noi mai pui o caramida, te mai uiti la soare, mai tragi o dusca, iti mai intrebi colegul: «Gogule, probleme, ma?», vine seara si pleci acasa. De prea multe ori a trebuit sa indur tot felul de injosiri, pentru ca noi sintem acolo sclavi. Toate frumusetile de acolo iti sint accesibile doar pe furis".

Patroni cu bentita

„Uite, ziceau spaniolii ca o sa ia tot romani, ca e ieftini. Aici, uite, unde iei milionu’ pe zi? La sapa e zi-lumina munca, or, la capsuni e munca mai frumoasa. E munca cu manusi", se destainuie unul dintre intervievati, o olteanca de 35 de ani, care a auzit la televizor despre slujba de „capsunar". Muncind printre polonezi si marocani cu care invata gratuit spaniola, platita la timp si multumita de „patroni", femeia si-a cumparat cu banii cistigati un frigider nou, un pat pentru „aia mica" si alte lucruri pentru casa. „Da’ s-au dus banii", se plinge ea. O alta romanca plecata la capsuni in Spania isi aminteste si acum de lookul patronului la care a lucrat. „Era foarte slab, legat cu o bentita pe cap. La noi se cunosc imediat! Sint imbracati bine, sint aranjati! Asta era bronzat, ars de soare", evoca femeia. Aceasta spune ca patronul, daca vedea ca nu merge bine, culegea cot la cot cu femeile. „Striga de la cintar ca nu se munceste, ca romancele sint proaste, ca stam de vorba", continua aceasta, care adeseori se intre-ba „ce naiba" cauta acolo?

Paziti-va de romani!

In mod surprinzator, unii dintre subiectii intorsi din Spania si din Italia sfatuiesc ca e cel mai bine sa stai departe mai ales de romanii care au prins radacini acolo. „In primul rind, romanul te face, tot timpul te insala. Te minte: merg, fac, dreg, iti dau atita salariu. Iti da sa bei, mergi cu el sa faci plaja, te plimba cu masina. Si pe urma te rupe in doua" (n.r.- la munca), spune I.N., fost muncitor in Italia. In plus, odata ajuns acolo, e de preferat sa patrunzi intr-o gasca, mai ales ca aceasta forma de organizare se poarta in rindurile romanilor si albanezilor. „Daca ai gasca, nu se ia nimeni de tine. Dar daca esti nou, trebuie sa platesti taxa de protectie. Cam 50 de euro in fiecare luna, daca lucrezi", spune M.E., din Constanta, stabilit in Italia acum trei ani.

Mai bine la „ciordit"

Intr-unul dintre interviuri, un vilcean de 29 de ani, fost muncitor in Spania, spune ca nu se multumea cu cei 800 de euro cistigati pe munca de zugrav. „Intr-o zi vine unu’ cu care fusesem coleg de liceu, cu o combinatie: cica stia el pe unii cu bani care erau plecati in excursie, si daca ne bagam la un buf de vreo citeva zeci de milioane. Stii cum imi sticleau ochii?!", recunoaste romanul. Cei doi au spart geamul, au luat bijuterii si bani. Dupa acest episod, vilceanul spune ca a prins gustul „combinatiilor". „Am inceput sa ma bag si la d-alea grele. Mergeam cu baietii la ciordeli d-alea de intram peste om in casa si il bateam pina zicea unde e suma, dadeam bufuri la vile mari, ne luaseram si o masina de mafioti. Am ciordit si grupuri de turisti romani, ce p... mea! Aia nu sint tot bani?", continua el. Ajuns si in Italia, a fost curier pentru basa-rabeni, pe linga furaciunile de zi cu zi. „Le caram marfa cu masina, habar nu am ce era acolo. Chestia e ca ma durea undeva, ieseau o gramada de bani. Ma duceam cu ei la recuperari de bani, mai multe prostii d-astea", o spune pe sleau romanul.

Happy-end-uri transfrontaliere

Experientele de peste granite ale celor intervievati au apucat sa fie si pozitive in citeva dintre cazuri. L. M. era profesoara de engleza in Galati in 1998, cind a ales sa plece in Canada cu forme legale, iar patru ani mai tirziu era editor la Ministerul Securitatii Publice. Cind isi motiveaza decizia de a ramine peste Ocean, argumentele curg: „Valorile, constiinta lucrului bine facut, onestitate, respect pentru colegi, transparenta si colaborare". Desi nu a ramas vreme multa prin strainataturi, „experienta germana" din ’92 i-a fost vitala lui S.O.: „Cind am ajuns in Germania lasam mortaru’ ca gaina aia care scurma si lasa mizerie. Acum, daca nu fac de doua ori curatenie si totul e parfum linga, nu ma simt eu meserias si mi-e rusine".

Drumul cu folos al pribegiei

Proiectul a fost demarat in primavara anului 2005, sub coordonarea antropologului Zoltan Rostas si a asistentului universitar Sorin Stoica, interviurile fiind realizate de studenti din cadrul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii.

Scopul sau l-au constituit receptarea modului de viata al romanilor plecati la munca in apus si viziunea lor asupra acestei experiente. Rostas spune ca nu multa lume stie ca o suma importanta din venitul Romaniei este rodul muncii acestor oameni care trimit bani acasa.

Usor integrabili

„Indiferent de backgroundul lor social, romanii se adapteaza la deplasari neobisnuite si la culturi organizationale mult mai performante decit cele de acasa. Rezultatul sociologic global este ca o parte semnificativa a Romaniei a invatat in apus un alt mod de viata, un alt stil de munca, o alta cultura politica. Aceasta avutie, dobindita neinstitutionalizat, ci absolut pe viu, este un lucru absolut pozitiv din punctul de vedere al modernizarii Romaniei", puncteza antropologul, adaugind ca povestirile prezentate in carte sugereaza ca „societatea romaneasca are resurse de supravietuire, de autoredresare si chiar de dezvoltare mult mai puternice decit isi imagineaza elitele". Cartea mai inglobeaza, in pagini de interviu, si experiente ale studentilor in SUA, in cadrul programului Work&Travel, dar si ale romanilor plecati peste granite la ingrijit de oameni in virsta sau la cersit.