Multilateral dezvoltatul Gheorghe si-a adunat textele publicate in „24-FUN" intr-un volum, „Midnight Killer. Banalitatea s-a nascut la oras", pe care-l lanseaza astazi, la ora 16.00, la standul Editurii Polirom de la „Gaudeamus".

Despre ce e cartea?

Nu stiu. Nu m-am gindit niciodata la asta. E un exercitiu de marketing, de imagine.

Care e target audience-ul cartii?

As putea sa-ti inchid gura cu asta: 20-35 de ani, educati, cu venituri medii etc. Dar volumul e pentru cei care ma cunosc si stiu cum sint si pentru cei care nu stiu cum sint si au prejudecati despre mine.

De ce ai scris cartea asta, cum te ajuta?

Revii cumva obsesiv la ideea asta. Orice gest al individului care lucreaza in businessul nostru, inclusiv al tau, e viciat de gindiri comerciale, si nu in sensul negativ. Toti care lucram in zona asta ne gindim prima oara care e targetul, cit cistigi din asta, ce beneficii de imagine ai, toate rahaturile alea de sedinta. Nu exista argumente unice pentru o actiune. Toata viata incerci sa demonstrezi, mai ales cind esti un personaj ca mine, ca nu esti un violator de femei moarte.

E adevarat ca ai dictat textele pe care le-ai scris?

Da, eu dictez, nu scriu.

De ce? Te crezi Nicolae Iorga?

Pentru ca-mi place. Dictez cu punct si virgula. Daca vrei, acum iti dictez raspunsurile la interviu. Editez textul in interior, inclusiv cu figurile de stil. Iti spun de ce. Nu-mi scriam temele la facultate si neducindu-ma la scoala, singura chestie prin care puteam sa ma scot era sa ma inscriu la tot felul de referate. Zicea profesorul, „ba, asta n-a venit un an de zile la cursuri, dar face referate". Primul lucru pe care-l faci e sa-i tragi o lista mare de bibliografie, dupa care trebuie sa scrii textul. Ei, textul n-aveam chef sa-l scriu niciodata pentru ca n-aveam timp, aveam mult mai multe lucruri interesante de facut. Si atunci eu trebuia sa-l spun oricind, la orice conferinta, din gura, fara ca oamenii din sala sa se prinda ca nu e scris.

Esti intelectual sau te crezi intelectual?

Nu sint intelectual si nici nu-mi place sa ma cred intelectual si nici nu-mi plac intelectualii. In mintea mea sint niste loseri pacatosi. Daca e sa vorbim asa frumos ca-n carti, Dumnezeu le-a dat minte, iar ei o risipesc in a demonstra ca ceilalti sint mai prosti ca ei. De facut nu fac nimic. Intelectualii nu sint actanti. Sint niste privitori de cafenea care fumeaza.

Cindva au facut revolutii.

Cindva. Si nu cred ca era vorba de intelectuali, mai degraba era vorba de intelighentia. Stii, intelectualul activ. In afara de faptul ca eu ii banuiesc pe intelectuali de stingism nativ, intelectualul roman nici nu exista. Plesu nu e un intelectual roman, e un intelectual european.

Crezi ca o sa intri in Istoria Literaturii Romane cu cartea asta?

Da. Pentru ca e buna. Normal ar trebui sa astept pe cineva care sa vina sa ma construiasca, sa ma laude, sa vina la lansarea cartii si sa spuna „tinarul prozator Andrei Gheorghe...", dupa care sa spuna cit de bun e Gheorghe. Cartea e buna si e bine scrisa. Nu-mi place cum scriu romanii, nu-mi place scriitura aia prafuita de Baragan. Nu-mi plac constructiile lor verbale, nu-mi place modul in care isi complica limbajul.

Rupi barierele lingvistice.

Imi place sa fac cadente si imagini aparent surprinzatoare. Asta vine din genul meu de expresie. Imi place sa fortez limba.

Care e mediul in care te exprimi cel mai bine?

Radio. Dupa care cred ca sint mai bun la scris decit la ce fac in televiziune.

Si televiziunea ce ramine?

Bani, putere.

Demoleaza ideea ca Andrei Gheorghe e un infatuat.

N-am de ce s-o demolez si oricum nu o sa pot sa o demolez vreodata. Nu e bine sa te lupti cind batalia e deja pierduta.

Urmeaza o alta carte, un alt volum?

As vrea sa scriu o carte. Asta nu e carte, e un volum. Cred ca am inceput-o de vreo doua ori, dar nu stiu incotro s-o duc.