Prizonieri in propria casa
S-au cunoscut in urma unui anunt dintr-o revista. Si-au trimis scrisori si dupa cinci ani s-au casatorit. Au avut incredere ca impreuna vor trece mai usor penste handicapul fizic cu care au venit pe lume. Acum un an s-a nascut baietelul lor. Care e perfect sanatos. El e cel care le-a schimbat viata. Pana la nasterea lui, cei doi tineri, care locuiesc la etajul IV al unui bloc, se resemnau sa fie prizonieri in propria casa, dar acum, David, copilasul lor, trebuie scos la aer, la joaca, iar pe ei nu ii rabda inima sa il lipseasca de lumina si de soare. Desi fiecare treapta coborata e un chin si o victorie. IZOLAREA. Orice om are dreptul la fericire. Cristina Duciag, astazi Mitrea, l-a castigat cu greu. Dupa multe sacrificii si lacrimi. Pana a-l cunoaste pe Tanase, actualul sot, nu a iesit din casa timp de trei ani, fiindca sufera de un handicap cu care s-a ales de la nastere. Este vorba de parapareza spastica. Mai stiintific, maladie Littlee, ce i-a afectat picioarele. Pana acum a suferit sapte interventii chirurgicale, dar tot foarte greu se deplaseaza. Fiecare pas pe care-l face e covarsitor, ca si cum ar cara toate greutatile lumii in spate. Degeaba o rugau parintii sa iasa macar din cand in cand in lume. Ii cumparasera si un automobil pentru a se putea deplasa mai usor. Fata nu voia cu nici un chip sa paraseasca siguranta caminului. Unicul loc unde se putea ascunde de ironiile unor adolescenti sanatosi, dar cu handicap in suflete. Desi s-a inchis intr-o lume proprie, Cristina spera in sufletul ei sa aiba parte de o viata normala. Visa sa se casatoreasca si chiar sa aiba un copil. INTALNIREA. Asa se face ca a dat un anunt intr-o revista si astfel si-a intalnit sufletul-pereche, pe Tanase, un barbat din judetul Ialomita. Suferea si el de acelasi handicap. ""Ca printr-o minune, urmaream anunturile in speranta ca poate imi gasesc o partenera de viata. Cred ca Dumnezeu a facut ca noi doi ne-am intalnit. Ne-am placut, si in cele din urma, ne-am casatorit. Am luptat cinci ani de zile ca s-o cuceresc. Nu voia sa treaca peste faptul ca nu ne putem permite sa ne intretinem singuri. Hotararea ei a fost ca eu sa vin aici, la Botosani, si am acceptat"", povesteste Tanase Mitrea. Dupa un an de casnicie, Cristina a ramas insarcinata, pentru ca amandoi isi doreau foarte mult un copil. Pentru a fi siguri ca micutul nu le va mosteni defectul, Cristina a fost si la un ecograf tridimensional la Iasi. De doua ori. A treia oara nu a mai avut posibilitatea, fiindca numai drumul pana acolo costa un milion de lei. Desi suferea de un handicap care ii dadea dreptul la gratuitate, a trebuit sa plateasca interventia, caci doctorul a invitat-o, cu amabilitate, la cabinetul particular, si nu in spital. BLAMATI. Venirea pe lume a micutului ar trebui sa le umple casa de fericire. Dar necazurile s-au abatut ca raul involburat peste cei doi tineri. Se confrunta cu grave probleme materiale, dar si sociale. Cei din jur nu vor sa inteleaga ca au si ei dreptul la o viata normala. Adeseori, chiar ii condamna. Lucru care ii intristeaza peste masura pe cei doi parinti. ""Ne-am dorit acest copil din toata inima si pentru asta am facut multe sacrificii. Problema e ca, in momentul in care trecem prin tot felul de greutati, ni se mai da si peste nas, ca de ce ne-am casatorit si de ce am conceput acest copil, daca eu merg in carje si suntem asa cum suntem? Eu le-as intreba pe fiecare dintre aceste persoane: sunt singure, au pe cineva, ca sa vada cum e sa fii condamnat la singuratate?"", isi striga revolta Tanase Mitrea. Cei doi tineri se simt neputinciosi. Ar dori sa contribuie si ei cat de putin la treburile casei, insa boala nu le permite acest lucru. Un inconvenient ce le inzeceste eforturile este faptul ca locuiesc cu parintii Cristinei, intr-un apartament la etajul IV. Nu au o casa a lor. AJUTORUL. Livia Duceag, mama Cristinei, este cea care alearga sa le rezolve toate problemele. Dar si ea e pensionata pe caz de boala. Sufera cu inima si cateodata simte c-o parasesc puterile. ""Cand am venit aici, am zis ca o sa se schimbe situatia, o sa o determin pe Cristina sa iasa cat mai des din casa. Cand colo, din cauza efortului, mi s-a inflamat tendonul si am fost nevoit sa ma limitez la a iesi din casa. Acum, boala mi s-a ameliorat. Ies la plimbare cu David, ca nu putem sa il tinem toata ziua in casa. In rest, iesim doar pentru strictul necesar"", povesteste Tanase. Iesirile cu baietelul sau sunt rarele ocazii in care se incumeta sa urce si sa coboare cele patru etaje, pentru a evada macar si pentru cateva clipe in lumea de afara. Unde nu intotdeauna cei ca el sunt priviti cu ingaduinta si dragoste de cei din jur. De multe ori face efortul de a cobori printre oameni si are de suportat rautatea unora dintre semeni. Rautati care i se infig in inima, chiar daca se fereste sa arate asta. ""Ceea ce ma intriga pe mine e ca societatea nu ne intelege si nici nu ne accepta. Odata am iesit sa ma tund si, cand am ajuns in fata Liceului Electrocontact, am trecut pe langa niste elevi care erau in pauza. Cum mergeam eu in carje, unul mai obraznic a strigat: «Uite-l pe Forest Gump!». Mi-am vazut de treaba, nu am pus la inima, m-am gandit ca, la educatia pe care o au, nu poti sa le ceri mai mult"", le gaseste scuze sotul Cristinei. Situatia celor doi tineri ar fi cu siguranta mai usoara daca ar locui cu cateva etaje mai jos. Insa pentru asta le trebuie pe putin 200 de milioane de lei, bani care pentru ei reprezinta o avere. Au apelat si la primar pentru o locuinta prin ANL. Dar nu au nici un raspuns favorabil pana in prezent. DRAGOSTE. Vreme de cinci ani si-au trimis doar scrisori