Construirea si consolidarea unei ordini sociale axate pe informatie solicita prezenta Bisericii in spatiul public, nicidecum izolarea acesteia in "ghetourile" spatiului privat, indiferent de idiosincraziile personale. Ar fi o naivitate sa credem ca presiunile regimurilor totalitare indreptate impotriva libertatii intelectuale si de gandire, inclusiv impotriva libertatii de constiinta, au incetat! Promotorii secularismului in societatea romaneasca doresc sa elimine Biserica din spatiul public. Nu este aceasta o tendinta totalitara? Nici o ideologie - fie ea de nuanta secularista sau religioasa - nu poate avea pretentia confiscarii spatiului public. Prin urmare, existenta unei societati deschise, insa dominata de ideologia secularizarii spatiului public, a laicizarii lui excesive, este o contradictie in termeni.
Nimeni nu are dreptul sa alunge Biserica din spatiul public! Doctrina crestina este, in principiu, un protest impotriva dreptului celui mai puternic de a institui standarde de dreptate, lucru apreciat de K.R. Popper intr-una din cartile sale prin care identifica si critica traditia intelectuala care a favorizat totalitarismul politic (vezi Societatea deschisa si dusmanii ei, vol. II, editura Humanitas, 2005, p.36). Martirii crestini, considerati sfinti de catre Biserica - si dau ca exemplu clasic pentru romani pe Sfantul Voievod Martir Constantin Brancoveanu -, au murit tocmai pentru ca li s-a cerut sa actioneze potrivnic constiintei lor. Este vorba, in acest caz, de ceea ce parintele Constantin Galeriu numea "sacrificiu uman in fata valorilor" (in Jertfa si rascumparare, Editura Harisma, 1991, p. 78). Iata de ce, Biserica - in noua societate europeana - se cuvine sa dea dovada de mai multa indrazneala in afirmarea publica a valorilor crestine si a propriei sale identitati, luate in deradere de autori precum Alina Mungiu-Pippidi sau, mai recent, de unii intelectuali romani care pretind retragerea simbolurilor religioase (stea, cruce, icoana, semiluna etc.) din invatamantul public.
Proclamand necesitatea ruperii cu traditia sau cu orice forma de continuitate sau mostenire culturala, pe baza unor principii care nu sunt nici morale si nici estetice, promotorii societatii secularizate, acesti "oameni recenti" ai Romaniei, continua, de fapt, razboiul politico-ideologic contra Bisericii initiat de regimurile totalitare, inclusiv cel comunist, din Romania. Unde-i "pretiosul acquis comunitar", unde-i societatea toleranta care-i trateaza in mod egal pe toti cetatenii ei? Intrebam ce face Europa pentru noi; intrebam ce putem face noi pentru Europa. Sunt intrebari firesti, menite sa asigure coeziunea sociala, pentru ca doar cunoscandu-ne evitam greselile trecutului. Sa ne intrebam si ce nu ar mai trebui sa repete Europa: experienta fascista, comunista si orice forma de intoleranta, inclusiv cea imbracata in haina "noua" a secularizarii! Poate ca, cine stie, in functie de reactia cetatenilor europeni "inclusiv romani - la orice forma de crez religios, cei care se ocupa de diverse masuratori sociologice ar putea observa tocmai gradul de toleranta din interiorul Uniunii Europene.