Mitul bunului incasator construit in jurul presedintelui liberal este greu de dus de cel care este personajul principal al acestuia.

Calin Popescu Tariceanu este una dintre „locomotivele" de lux ale Partidului Democrat. E adevarat, nu ii trage singur in sus pe democrati (isi imparte acest rol cu seful statului, Traian Basescu), dar contributia sa la ascensiunea PD-ului este una intru totul remarcabila.

Mecanismul prin care se produce acest transfer tonic spre democrati e destul de simplu: Tariceanu e un lider de partid crispat; e un conducator care problematizeaza prea mult, in cel mai bun caz, care e fricos si care nu e capabil sa ia o decizie in batalia politica de regula decit atunci cind e condamnat sa o faca. De aceea, imaginea pe care o arunca asupra partidului pe care il conduce nu e cea clamata - de partid suplu, eficient, european; dimpotriva, tulburind imaginea PNL chiar de la virf, reuseste sa ridice PD fara ca acest partid sa ridice vreun deget. Prin urmare, desi Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu nu reusesc sa se inteleaga in multe privinte, au un numitor comun: si unul, si altul muncesc cot la cot pentru propasirea PD.

Pentru buna punere in practica a acestui proiect neliberal, dar numai pentru aceasta, C.P. Tariceanu are un atu redutabil: este intr-adevar un bun incasator. Acest detaliu a fost sesizat de mai multi lideri de opinie (unii dintre ei gravitind in jurul cercurilor de interese cu care are legatura insusi liderul PNL); o parte dintre acestia s-au grabit sa il felicite pe posesorul acestei abilitati si, cum se spune, sa ii caute in coarne. A fi un bun incasator, au spus ei, este o mare virtute politica; prin urmare, Tariceanu este un politician de mare anvergura. E un rationament schiop. Imediat voi explica si de ce. Pe de alta parte, faptul ca premierul liberal obisnuieste des sa ia forma unui sac de box ambulant a fost nu numai sesizat de adversarii sai aprigi de la PD, ci si exploatat la superlativ. Adversari care au punctat prompt mizind pe reactiile previzibile ale lui Tariceanu si, de regula, pe lipsa de inspiratie a acestuia.

Revenind la rationamentul schiop: un politician nu este mare daca el este doar un bun incasator. Cind limitele viziunii politice sint date de puterea de a indura, pe de o parte, si, pe de alta, de preocuparea de a te feri sa incasezi, atunci nu e de asteptat ca sperantele care se investesc intr-un asemenea personaj sa produca cine stie ce dividende.

Asadar, cei care spun ca acum, dupa ultimele desfasurari de forte, dupa inregistrarile de la intilnirile „platformistilor" si dupa negocierile mimate, s-au limpezit lucrurile mai au ceva de asteptat. Adversarii lui Tariceanu stiu cum va reactiona acesta. Tariceanu, in schimb, nu e asa de sigur de mutarile celor care il contesta.