Faptul ca dnii Geoana si Oprescu au ajuns sa fie cei mai proeminenti candidati pentru fotoliul suprem in PSD arata, cred, cel putin doua lucruri. Amindoua cam triste.

In primul rind ca, dupa marginalizarea dlui Nastase si apusul dlui Iliescu, partidul nu mai poate produce lideri in adevaratul sens al cuvintului. Dnii Geoana si Oprescu sint, totusi, niste secunzi, amindoi putind etala cicatricele confruntarilor cu dl Basescu (ale dlui Geoana, totusi, parca mai adinci) si amindoi putind sa gaseasca prin anterioarele lor discursuri lingusiri rusinoase la adresa faraonului cu uitatura rea care a dominat partidul si Romania din 2001 pina in 2004 (la dl Geoana, totusi, mai multe decit la dl Oprescu). In al doilea rind, ca in PSD nu exista deloc idei despre propria redresare. Ii ascult cu orele si pe dl Geoana, si pe dl Oprescu - presupusi purtatori de idei diferite despre calea pe care trebuie sa o apuce PSD din 2007 incolo. Nici unul nu spune nimic pentru ca, banuiesc, nici unul nu stie. Nu-i blamez pentru asta; nici eu nu stiu ce ar trebui sa faca acest monstru cu trup de dinozaur, cap de nou-nascut si trecut de hot la drumul mare ca sa poata deveni partidul socialist modern de care avem, totusi, nevoie. Dl Geoana tipa ridicol, intr-o retorica bizara si cu o voce tot mai aproape de registrul sopranelor, impotriva portocaliilor, iar dl Oprescu face glumite neaose, e mistocar si, cind devine serios, maximum de program pe care il poate articula este ceva de genul: „Trebuie sa spunem oamenilor exact cum stau lucrurile si sa propunem solutii de imbunatatire a situatiei". Aproape nici unul nu mai vorbeste despre reforma in PSD. Dl Geoana, pentru ca ar fi imediat intrebat de ce nu a facut-o din 2005 incoace, adica de cind a fost ales anume sa faca reforme. Poate ca acesti doi candidati au inteles ca la PSD singura reforma reala este pulverizarea partidului. O vorba a batrinului Tocqueville, pe care el o aplica „regimurilor rele", se poate aplica si „partidelor rele" - in cazul lor, decizia de a se reforma este echivalenta cu sinuciderea. Comunismul a dovedit din plin adevarul vorbelor lui Tocqueville si sa nu ma intrebati de ce fac apropierea intre comunism si PSD, ca nu ma mai joc...

O analiza serioasa din interiorul PSD spunea, la inceputul anului 2005, ca partidul are doua mari probleme: e perceput ca partid corupt si ca legatar al PCR. E greu de spus daca aceste perceptii s-au schimbat. In orice caz, aceste probleme nu tin de „imagine", ci de substanta. PSD chiar este un partid corupt, pentru ca adaposteste si acopera fosti lideri corupti - iar solidaritatea cu dl Nastase e proba suprema - si chiar este urmasul legitim al PCR, si aici nu mai e cazul sa aducem argumente, caci a argumenta, de pilda, ca dl Iliescu, zeitatea creatoare a partidului, este un comunist e ca si cum ai argumenta ca, daca bagi degetul in apa, te uzi.

Pe scena politica insa, PSD are un mare avantaj: monopolizeaza partea stinga a esichierului. Poate ca dl Geoana s-a opus vehement incercarii dlor Roman si Iliescu de a crea un nou grup politic la stinga din motive pur egoiste, dar, pina la urma, a iesit bine pentru PSD. Neavind o concurenta evidenta pe acest spectru, PSD are tot timpul din lume sa devina si sa redevina, sa se transforme si sa se schimbe. Nu se stie bine in ce. Un singur lucru e cert: dnii Iliescu si Nastase sint in afara jocului si asta e, iarasi, bine pentru PSD. Nu doar ca cei doi corifei nu mai candideaza, dar influenta lor printre electorii de la congres e nesemnificativa.

In opinia mea, bolile de care sufera PSD sint luate de la cei mai prolifici presedinti ai partidului: dnii Iliescu si Nastase. Iliescianismul este boala congenitala a PSD. Cu ea s-a nascut si cu ea va muri. Iliescianismul este metafora maladiva a partidului-stat, condus de „cadre", dirijat de un centru atotputernic care imparte privilegii si tine partidul strins unit in jurul tatucului. Asa a stiut dl Iliescu sa faca politica si asa a facut. Nastasismul este o boala dobindita si, e drept, PSD ar fi fost imun la ea daca nu ar fi suferit de iliescianism. Nastasismul este cultul delirant al falsei competente, al minciunii servite cu aer expert, al duplicitatii, al ipocriziei. Dl Geoana l-a putut indeparta pe dl Iliescu si, cu ceva ajutor de la Parchet, pe dl Nastase. Dar indepartarea cauzei bolii nu inseamna vindecarea ei, pentru ca, se vede imediat, purtatorii de iliescianism si nastasism sint, inca, puternici in PSD.

Luat repede, mi-e greu sa spun pe cine as prefera la conducerea PSD. De vreme ce am mari indoieli ca PSD va putea ajunge vreodata un partid social democrat decent, dedicat valorilor justitiei sociale si echitatii, as putea chiar sa spun ca mi-e egal. Totusi, PSD are o mare responsabilitate pe scena politica romaneasca. A face din Romania o tara europeana si a mentine politica romaneasca in limitele democratiei este si responsabilitatea PSD.

Din aceasta perspectiva, ma intereseaza cine va conduce PSD. Cum dl Geoana imi pare ca ofera cea mai plauzibila garantie ca PSD nu va cistiga alegerile in 2008 oricit de neispirati si de precari ar fi liderii dreptei, iar dl Oprescu nu e genul de om sa se supere ca pierde alegeri, l-as prefera pe fostul ministru de Externe.

Dar dumneavoastra, pe cine ati prefera?