Romania va deveni, la 1 ianuarie 2007, un stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
Tara noastra a trebuit sa parcurga un drum dificil pentru ca revenirea in comunitatea europeana sa devina o realitate. Chiar daca aderarea este astazi o certitudine, procesul de integrare europeana va dura multi ani dupa momentul scurt de sarbatoare de la inceputul anului viitor.
Romania trebuie sa continue procesul de reforma structurala si sa-si contureze o strategie durabila pentru anii post-aderare. Desi multi dintre cetatenii acestei tari asteapta cu nerabdare aderarea la UE, putini inteleg pe deplin insemnatatea acestui proces. Pentru multi romani momentul aderarii reprezinta mai degraba un reper simbolic si o promisiune vaga, decat o etapa pragmatica din evolutia societatii lor.
Aderarea la UE nu va rezolva problemele cu care Romania se confrunta. In calitate de stat membru al UE, Romania va primi, de la 1 ianuarie 2007, un ajutor considerabil din partea forului european. Fondurile comunitare sunt destinate imbunatatirii mediului economic si social din Romania, astfel incat tara noastra sa poate parcurge, intr-un timp cat mai scurt si cu sacrificii cat mai reduse, distanta care o separa de statele europene. Utilizarea cu succes a resurselor comunitare depinde in mod fundamental de capacitatea noastra de a le absorbi cat mai folositor cu putinta.
In aceste conditii, tara noastra are nevoie stringenta de un model de dezvoltare viabil si coerent, astfel incat integrarea in comunitatea europeana sa se realizeze fara costuri sociale exagerate si inutile. Cu cat autoritatile vor intarzia sa adopte masuri cruciale pentru dezvoltarea post-aderare a Romaniei, cu atat procesul de integrare va fi mai anevoios. Astfel, Romania trebuie sa isi defineasca un model social in concordanta cu valorile si principiile care guverneaza Uniunea Europeana si statele membre. Statul roman trebuie sa ofere solutii viabile pentru dezvoltarea mediului economic in armonie cu promovarea unor politici sociale consistente menite sa integreze milioanele de romani care inca au nevoie de asistenta.
Romania de astazi este macinata de discrepante sociale considerabile. Liberalismul promovat astazi de Guvernul Tariceanu se concentreaza asupra reducerii costurilor, maximizarea profitului si cresterea competitivitatii, fara sa tina seama de nevoile si decalajele sociale. Pe termen scurt, politica liberala poate conduce la rezultate economice, insa, pe termen mediu si lung, va da nastere unor dezechilibre sociale puternice care vor afecta semnificativ societatea romaneasca in anii urmatori. Acumularea tensiunilor si a frustrarilor sociale vor da nastere manifestarilor extremiste si vor incuraja confruntarile sociale.
Guvernul trebuie sa sprijine dezvoltarea economiei pentru a avea suficiente venituri astfel incat sa ne apropiem si noi de media de 15% din PIB pe care o aloca protectiei sociale statele care au aderat recent la Uniunea Europena. Trebuie mentionat faptul ca in cazul celor 15 state membre care au format UE protectia sociala se ridica la aproape 27% din PIB. Competitivitatea economica este stimulata si nu inhibata de investitiile in dezvoltare sociala. Consolidarea protectiei sociale constituie o premisa obligatorie pentru stabilitatea fortei de munca si pentru o crestere economica durabila.