Litvinenko il acuza pe Putin

Desi ancheta initiata de autoritatile de la Moscova in cazul asasinarii recente a jurnalistei ruse, Anna Politkovskaia, nu a reusit sa produca, pana in prezent, vreun suspect, autorul moral al crimei pare sa fi fost identificat in persoana liderului de la Moscova, Vladimir Putin. "Putin, presedintele Federatiei Ruse a omorat-o", afirma fostul agent al serviciilor secrete ruse, Aleksandr Litvinenko, internat, in prezent, intr-un spital din Londra, in urma unei tentative de asasinat prin otravire, aparent marca Kremlin. Ipoteza pare sa fie sustinuta si de un material publicat recent in revista FrontPage, in care fostul sef al spionajului romanesc din perioada ante-decembrista, Ion Mihai Pacepa, discuta cazul Politkovskaia, impreuna cu disidentul rus, Iuri Iarim-Agaev, si analistul Andrei Piontkovski. In vreme ce Iarim-Agaev ii atribuie presedintelui rus "principala responsabilitate" pentru asasinarea jurnalistei ruse, Piotkovski considera ca "regimul lui Putin poarta raspunderea morala, politica si legala pentru uciderea Annei Politkovskaia". Prezentam, in continuare, punctul de vedere al generalului Ion Mihai Pacepa cu privire la acest caz, exprimat in revista FrontPage.
Povesteti-ne un pic despre Anna Politkovskaia, asasinarea ei si ce credeti ca simbolizeaza moartea ei.
Asasinarea adversarilor politici a devenit o marca a liderilor rusi. Pana si Nichita Hrusciov, care a facut un adevarat spectacol din demascarea crimelor lui Stalin, a fost catalogat drept un criminal cu sange rece in timpul judecarii, in 1962, de catre Curtea Suprema din Republica Federala Germania, a lui Bogdan Stasinski, un ofiter ilegal al KGB, care asasinase doi din adversarii politici ai lui Hrusciov, rezidenti in Occident. Instanta l-a declarat pe Stasinski numai "complice la crima" si a decis ca vinovatia lui Hrusciov era mai mare decat a acestuia. Tribunalul a sustinut ca nu era deloc adevarat faptul ca, dupa al XX-lea Congres al Partidului, KGB-ul renuntase la asasinatele politice. Nu era adevarat ca Hrusciov nu era dependent de crime - el personal ordonase asasinatele comise de Stasinski si tot el semnase decretul prin care il rasplatea pe acesta cu cele mai inalte distinctii sovietice.
La scurt timp dupa acel proces, Hrusciov a introdus o noua "metodologie" pentru "afacerile umede" (eufemismul KGB pentru operatiunile care implicau varsare de sange), respectiv: (1) ordinele pentru asasinatele politice urmau sa fie date numai verbal; (2) orice dovada care ar fi implicat KGB-ul trebuia tratata drept ridicola; (3) dupa fiecare asasinat politic, KGB-ul avea sa imprastie "dovezi" care acuzau CIA sau alti "inamici" ca s-ar fi aflat in spatele crimei. Desigur, de la Hrusciov incoace, politia politica ruseasca nu a mai fost responsabila pentru nici un asasinat politic.
Precedentele Moscovei in materie de asasinate
Anna Politkovskaia, o puternica aparatoare a independentei Ceceniei, este ultimul nume de pe o lista lunga de persoane suspectate ca ar fi fost asasinate de succesorul KGB - FSB - din cauza ca au criticat guvernul. Seara de 20 noiembrie 1998 a socat milioane de rusi: Galina Starovoitova, un critic inversunat al KGB-ului, convertit in FSB, a fost impuscata mortal in timp ce intra in blocul in care locuia. Apropiatul acesteia, Ruslan Linkov, a fost impuscat, de asemenea, insa a supravietuit. In timp ce peste 10.000 de persoane se adunasera sa ii aduca un ultim omagiu Galinei, Ruslan a primit vizita unui personaj de temut - Vladimir Putin, seful FSB. Putin a stat de vorba cu Ruslan mai bine de o ora, timp in care l-a consolat, spunandu-i: "Totul o sa fie bine". Nu a fost asa. In timpul investigatiilor care au urmat, FSB-ul lui Putin a insinuat ca Ruslan ar fi omorat-o pe Galina.
Un an mai apoi, Putin, un veteran aflat de 25 de ani in slujba KGB-ului, a devenit premier. Intr-un articol de 14 pagini intitulat "Rusia in fata noului mileniu", el a schitat noul viitor politic al tarii: "Statul trebuie sa se afle acolo unde este nevoie de el, dupa cum este nevoie de el; libertatea trebuie sa se manifeste acolo unde este necesara, in functie de necesitati". In acelasi articol, el a catalogat eforturile cecene de castigare a indepedentei drept "acte de terorism" si s-a angajat sa le elimine (...). Doisprezece jurnalisti rusi care au relatat despre abuzurile comise de Putin in Cecenia sau despre coruptia din guvernul sau au fost asasinati de cand a devenit el presedinte. Doi dintre acestia reprezentau mass-media americane: Iskandar Khatloni, asasinat in 2000, lucra la Radio Europa Libera; Paul Klebnikov, omorat in 2004, era editor pentru revista Forbes Magazine. Nici un asasin nu a fost adus in fata justitiei in nici unul din aceste cazuri.
Putin, "produsul Rusiei contemporane"
Pe masura ce intram in ultima parte a discutiei, v-as ruga sa ne spuneti cateva cuvinte despre ceea ce credeti ca ar trebui sa faca SUA in ceea ce priveste politica fata de Rusia lui Putin.
Putin este, intr-adevar, produsul Rusiei contemporane. Atunci cand s-a destramat Uniunea Sovietica, rusii au avut oportunitatea unica de a scapa de politia politica ce a dus la izolarea tarii de lumea reala si care i-a lasat insuficient pregatiti pentru a face fata complexitatii societatii moderne. Din nefericire, rusii nu s-au dovedit pregatiti pentru a face fata unei astfel de provocari. De la caderea comunismului, s-au aflat in fata unor forme autohtone de capitalism, gestionat de birocrati KGB-isti, speculanti si mafioti nemilosi, care au agravat discrepantele sociale si economice.
Asadar, dupa o perioada agitata, rusii au revenit treptat la forma de guvernare istorica numita "samoderzhaviye", un fel de autocratie care dateaza din secolul al XIV-lea, de la Ivan cel Groaznic, si in care lordul feudal conducea cu ajutorul camarilei sale. Buna sau rea, vechea politie politica ar putea fi considerata de majoritatea rusilor drept unica forma de aparare in fata lacomiei noilor capitalisti de acasa si a vecinilor straini.
Mai mult, rusii au avut o experienta limitata cu adevaratele partide politice, de vreme ce tara lor a fost un stat politienesc inca din secolul al XIV-lea. Este poate de inteles faptul ca li se pare mai usor sa continue aceasta traditie decat sa isi asume riscul de a incerca altceva.
Occidentul nu poate democratiza enigmatica Rusie, ale carei granite inca se mai intind de la Polul Nord la paralela 35. Numai rusii pot face aceasta. Si pentru ca sa se intample aceasta, ar trebui sa ii ajutam. (A.M.L.)
Paralela cu Ceausescu
Credeti ca va fi initiata o ancheta reala in cazul acestui asasinat? (...)
Adevarul in aceasta chestiune este ca Putin a continuat in spiritul mostenirii abjecte lasate de Uniunea Sovietica, in sensul ca politia politica dispune de drept de viata si de moarte asupra populatiei. Cel putin 335 de ostatici au murit in urma operatiunii catastrofale "de salvare", desfasurata in 2004 la scoala din Beslan, care, intr-un fel sau altul, a fost o reluare a interventiei din 2000, vizand teatrul din Moscova, cand succesorul KGB-ului a umplut sala cu fentanil, provocand moartea a 129 de ostatici. De fapt, cu trecerea timpului, este din ce in ce mai evidenta asemanarea intre increderea manifestata de Putin fata de politia politica si cea manifestata de fostul meu superior, Ceausescu, care a fost educat, de asemenea, intr-o scoala militara din Moscova si care a condus politia politica a tarii - Securitatea - pana in ziua in care a ajuns sef al tarii. Securitatea a fost prima institutie vizitata de Ceausescu dupa instalarea la conducerea tarii. Ma aflam de fata. "Sunteti elita Romaniei", ne-a spus Ceausescu. "Voi, nu academicienii sclerozati, veti transforma tara intr-o putere industriala. Voi, nu diplomatii chercheliti, veti ridica politica noastra externa pe noi culmi". La scurt timp dupa acest discurs, Partidul Comunist Roman si guvernul au intrat, tacit, in subordinea politiei politice a lui Ceausescu. La cateva saptamani dupa ce am obtinut azilul politic, in 1978, mass-media occidentale au relatat ca Ceausescu retrogradase patru membri din structurile de conducere ale Partidului, concediase o treime din membrii Cabinetului si inlocuise 22 de ambasadori. Toti erau ofteri de securitate sub acoperire, ale caror documente militare si state de plata le semnam odinioara cu regularitate.
La cateva zile dupa ce Putin a devenit prim-ministru, s-a dus la Lubyanka pentru a sarbatori "o zi memorabila", cea a crearii politiei politice sovietice, care a ucis zeci de milioane de oameni. "In urma cu cativa ani, am cazut prada iluziei ca nu mai avem inamici", s-a adresat Putin oficialilor din domeniul securitatii prezenti acolo. "Am platit scump aceasta. Rusia are interesele nationale proprii, iar noi trebuie sa le aparam". In 2005, peste 6.000 de fosti ofiteri KGB detineau cele mai importate pozitii in guvernele central si regionale din Rusia.
In decembrie 1989, Ceausescu a ordonat politiei sale politice sa deschida focul impotriva populatiei care iesise in strada, iar de Craciun a fost executat pentru genocid. In septembrie 2004, cecenii au pus o recompensa de 20 de milioane de dolari pe capul "criminalului de razboi" Vladimir Putin, a carui politie politica omorase mii de nationalisti ceceni (George Coman, "Mort sau Viu", ZIUA Romania, 10 septembrie 2004, p. 1). Asasinarea Annei Politkovskaia ar trebui sa trezeasca interesul lumii in sensul condamnarii obiceiului Kremlinului de a-si asasina adversarii politici.

---

Despre autor: