Duminica 10 noiembrie, homosexualii au incercat sa organizeze o parada la Ierusalim. Tentativa a esuat, spre cinstea locuitorilor Orasului Sfant.
Ierusalimul este cetatea in care Iisus Hristos, Dumnezeu Care si-a asumat conditia umana, a propovaduit si S-a jertfit pentru mantuirea oamenilor. Dar Ierusalimul este si locul de interferenta a trei religii pe care actualul Papa le-a numit "avramitice": crestina, mozaica, musulmana. Sa incerci a proiecta asupra Ierusalimului umbra Sodomei si a Gomorei constituie blasfemie, sfidare si provocare necugetata. Sursa acestor atitudini nu poate fi decat un tragic complex de identitate. Este la moda notiunea de "minoritati". Desigur, minoritatile constituie o realitate. Insa o minoritate se defineste in raport cu majoritatea. Negresit ca bulgarii din Romania constituie o minoritate nationala; ca si romanii din Bulgaria. Homosexualii nu sunt insa o natie sau o categorie sociala. Si nici nu pot fi "minoritari" raportati la numarul, de departe covarsitor, al barbatilor si femeilor care se casatoresc, fac copii, traiesc in familii si duc o viata sexuala dupa fire, inclusiv aceia care nu trec pe la biserica sau pe la primarie... Oamenii acestia, pretutindeni in lume, nu poarta denumirea de "majoritari" - chiar daca sunt ca atare din punct de vedere cantitativ. Ei sunt pur si simplu oameni normali. Iar normalitatea nu cunoaste disidente ori "minoritati". Ceea ce se abate de la normalitate devine automat anomalie. Un om cu sase degete la o mana nu este "minoritar" fata de aceia care au cinci, ci constituie un caz aparte, iesit din matca firescului. Daca un sodomit ar avea o alta constitutie anatomica decat ceilalti oameni - asa cum bulgarii (ma refer la cei din Romania) au o limba proprie, l-am putea socoti ca facand parte dintr-o minoritate. Asadar, se inlocuieste fraudulos prin notiunea de "minoritate" aceea de categorie. Pentru ca nici detinutii nu sunt o "minoritate" in raport cu oamenii liberi, ci constituie tot o categorie. Impostura terminologica este evidenta si in cazul unui termen, "homofob", adoptat recent si la noi. Corect ar fi "homosexualofob", intrucat "homofob" inseamna a fi impotriva omului - implicit si a celui normal - si a-l detesta; a-l uri. Or, acesti oameni, invertitii, am mai spus-o, nu trebuie urati, ci intelesi. Dar nici nu ii putem percepe ca pe o alternativa la omul care traieste dupa fire, asa cum L-a creat Dumnezeu.
Toti suntem supusi pacatului. Iar pacatosului ii sta bine pocainta si discretia. N-am auzit pana acum de vreo parada a betivilor, a afemeiatilor, a clevetitorilor. Nici una din aceste virtuale tagme nu cauta sa forteze mana Bisericii. Agresivitatea acestor "parazi", incercate inclusiv in Orasul Sfant, ne arata ca ei nu vor doar toleranta, ca fumatorul care se ridica de la o masa si se duce spasit sa soarba o tigara pe terasa sau in bucatarie. Ei vor sa rastoarne ordinea ontologica folosind sofisme legate de "pluralitate" si "relativism". Or, alternativa la normalitate nu exista, dupa cum singura "alternativa" a starii de sanatate e boala. Nu exista, asadar, "alternativa" la omul creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aceea, la Ierusalim sau Bucuresti, invertitii seamana ce culeg si ridica involuntar piedestale aventurierilor politici. Ceea ce nu se intampla pe vremea cand Mita Georgeasca, eroina lui Caragiale, exclama transportata: "Ah! mamito! menuetul lui Pederaski... ma-nnebunesc!"