Un pasaj din Codul penal explica de ce Romania a devenit Tarimul Fagaduintei pentru cei certati cu legea.

In paruiala care poarta numele de „viata politica", chestiunea reformei juridice pare sa fi disparut cu desavirsire. Ati vazut dumneavoastra si altceva, in ultimele citeva luni, decit meciul mediatic dintre ministrul Justitiei si parlamentarii suparati ca sint cautati la averi? Sau protestul avocatilor-parlamentari, indignati ca nu pot sa ii protejeze pe marii rechini, prin tribunale, de legile pe care tot ei le voteaza in Parlament? Reforma sistemului juridic nici nu a inceput cu adevarat in aceasta tara, unde dreptatea se imparte tot dupa metodele testate in socialism.

O dovada? Cititi articolul 48 al Codului penal adoptat in 2004, care continua in aceasta privinta prevederile Codului in vigoare pe timpul Marelui Cirmaci. In esenta, acest articol consacra principiul „contopirii" pedepselor. Atunci cind un infractor este condamnat definitiv pentru mai multe infractiuni, se retine doar pedeapsa cea mai mare prevazuta de lege. Sa presupunem ca cineva fura (1 pina la 7 ani), face scandal (ultraj, pina la 3 ani) si bate pe cineva (lovire, pina la 3 luni). In principiu, acel infractor primeste doar un maxim de 7 ani. In conditii speciale se admite si un spor, dar totalul nu poate fi mai mult decit maximumul pedepsei imediat superioare. Va dati seama acum de ce ticalosii din aceasta tara sint asa de veseli atunci cind apar la televizor. Jefuiesti, dai in cap, falsifici, minti sau violezi - pedeapsa pe care judecatorul o poate pronunta are o limita.

Nu la fel se petrec lucrurile in alte jurisdictii. In Texas, daca indrepti pistolul spre mai multi oameni atunci cind jefuiesti o banca, te alegi cu tot atitea acuzatii separate de tentativa de omor. In Spania, procurorii au cerut pentru grupul islamist implicat in atentatul de la Madrid un total de peste 100.000 de ani de inchisoare. Si in Canada, precum in numeroase alte state, functioneaza acest principiu, al aditionarii pedepselor. E un principiu logic: ai savirsit mai multe delicte, esti pedepsit pentru fiecare dintre acestea.

Regula contopirii pedepselor stabilita de articolul 48 e aberanta si din punctul de vedere al efectelor sale. Contopirea duce la pedepse mai mici, deci infractorii vor fi eliberati mai repede. Or, majoritatea delictelor, mai ales a celor grave, sint savirsite de recidivisti. Contrar a ceea ce se spune, inchisoarea nu este un mijloc de „reeducare". Peste un sfert dintre cei eliberati azi vor ajunge inapoi dupa gratii in mai putin de un an, arata statisticile. Aritmetica e simpla: mai multi fosti detinuti care umbla pe strada produc o rata a delincventei mai mare. Principiul aditionarii, cu pedepsele insumate, ii tine incuiati mai mult, de unde rezulta o scadere a ratei delincventei. Lucru valabil mai ales pentru infractorii inraiti, care comit infractiuni repetate si complexe si care beneficiaza cel mai mult de clementa deplasata a legilor noastre.