„Martafoi", „bolnavi psihici turbati", „tuciurii" cu ghiuluri sau „smanglitoare" sint citeva dintre formularile cu care ziarele romanesti isi alinta uneori minoritatile.

Media romanesti nu au stirpit pe deplin prejudecatile legate de grupurile vulnerabile este concluzia analizei „Imaginea minoritatilor in presa scrisa nationala si locala", derulata de Agentia de Monitorizare a Presei (AMP) in perioada ianuarie-iulie 2006. „Nu putem spune ca exista rasism, pentru ca sub aspect cantitativ cifrele contrazic acest lucru, insa putem spune ca presa inregistreaza abateri deontologice ce pot avea doua cauze: pregatirea profesionala insuficienta si faptul ca jurnalistul nu se poate desprinde de propriile prejudecati si stereotipuri", explica pentru „Cotidianul" Ionut Codreanu, coordonator proiecte AMP.

Rom, deci infractor

Romii au iesit cei mai sifonati in paginile publicatiilor, potrivit analistilor AMP. Ei sint prezentati mai ales in mijlocul infractiunilor, cu apartenenta etnica precizata nejustificat. „E ceva ce tine de educatie. Jurnalistul nu stie ca e nociv sa indici «rasa» atunci cind vorbesti despre cu totul alte probleme - politie, furt, batai", spune analistul media Costi Rogozanu. In acest sens, publicatia doljeana „Editie speciala de Oltenia" se remarca prin titluri precum „Din ciclul «Tiganii contraataca». Corespondenta Antenei 1, batuta sub ochii politistilor" sau „Smanglitoarele rome au intrat in febra sarbatorilor", ziaristii doljeni vorbind intr-un alt articol si despre „pirandele" care au furat dintr-o alimentara. Totodata, un comentariu de la „Obiectiv de Suceava" ii face o oda lui Mihail Kogalniceanu pentru dezrobirea „tiganilor", act care a permis televiziunilor sa emita astazi stiri „despre clanuri rivale care lupta cu sabii ninja - tot pentru dezrobire, desigur!", in timp ce „doamnele luptatorilor arunca puradei in mascati, stropesc cu lapte proaspat, direct de la producator, si isi arata feminitatea cameramanilor".

Cu briceagul intre coaste

Intr-un articol din „Adevarul", copiii lor apar „cu toarte groase de aur la urechi, cu lantisoare de doua degete, cu ghiuluri si palarii de cowboy, cu tatuaje si zimbete smecheresti ca sa le sclipeasca in soare dintele din aur", pentru a prinde un loc la liceu. Iar comentariul „Pute Bucurestiul de stiri, minca-ti-as", aparut in „Cotidianul", il are ca protagonist pe Remus, care „e tuciuriu, poarta la git un lant gros cit degetul meu mare de la picior si plinge", amenintind ca se arunca de pe bloc din dragoste. „Era asa de greu de gasit o iubire intre romi care sa se lase macar cu-n viol, daca nu chiar cu-n briceag infipt intre coastele cuiva?", se intreaba semnatarul articolului.

Dumnezeu sau fiara

In schimb, minoritatile sexuale au intrat in vizorul media mai ales in contextul „GayFest 2006". „Acolo am dat peste niste ditamai barbatii imbracati in haine femeiesti, care, sincer, mi-au facut scirba. Vorbeau pitigaiat si spuneau numai timpenii, erau niste martafoi", sint gindurile cu care un ziarist de la „Jurnalul National" a parasit parada, intitulindu-si articolul „Ziua panaramelor - Dreapta& Homo". De alta parte, un jurnalist de la „Ziarul de Bacau" porneste intr-un articol de opinie de la plamadirea fiintei „in retortele misterului salasluind in saminta divina rodind in chivot de femeie rotunjit din dragoste", ca apoi sa atace minoritatea sexuala: „Noi, oamenii normali, n-avem cu voi nimic, nici pe dracu’ sa va ia, dar nu ne luati voi pe noi de timpiti ca nu e frumos", incheind cu „vorbele lui Aristotel: omul este dumnezeu sau fiara! Alegeti!". Cu toate acestea, Costi Rogozanu e de parere ca, in ciuda citatelor de mai sus, perceptia presei asupra minoritatilor sexuale s-a imbunatatit. „Nu toate ziarele s-au limitat la prezentarea unei parade, unele au problematizat", crede acesta, referindu-se la GayFest.

Neutri la suprafata

Si persoanele cu dizabilitati au adunat la rindul lor atitudini negative din partea gazetarilor, dar mai putine in comparatie cu celelalte minoritati. Astfel, „Editie speciala de Oltenia" apare cu titlul „Politia Slatina face recensamintul nebunilor", iar „Ziarul de Bacau’’ vorbeste despre efectele devastatoare ale caniculei din aceasta vara, cind sirenele salvarilor „au rasunat si atunci cind au trebuit sa-i transporte de urgenta pe bolnavii psihici turbati de zapuseala". Analistul Bogdan Ghiu e de parere ca presa romaneasca se „sforteaza" sa se comporte la nivel lingvistic, stilistic, in mod neutru fata de minoritati, sub aceasta formalitate acumulindu-se insa „critici" indirecte care produc imagine si perceptie sociala. „Dincolo de exprimarea oficiala, minoritatile apar mai ales la capitole negative. Se produce, prin urmare, un efect de dublu limbaj: sub si in paralel cu suprafata articolelor si a referirilor, minoritatile sint «vorbite de rau» in mod natural, automat, iar aici lucrurile sint mai greu de controlat, aparenta de obiectivitate fiind intrunita: este vorba despre «fapte», nu-i asa?".

Mai bine decit acum 16 ani

Media autohtone au crescut insa in responsabilitate fata de tratarea minoritatilor, comparativ cu ce se intimpla acum 16 ani, considera sociologul Istvan Horvath. „Lumea era destul de difuza, tendinta era catre stereotipizare. Acum avem chiar o minima reglementare interna a presei: diferite procese de monitorizare, dezbateri deontologice. Dar, in acest context, exemplele de vorbire marcata de ura sint mult mai grave atunci cind exista solutii", spune Horvath.