Iata omul! (uitator, ireversibil)

"Interior" de Constantin Fantaneru (Editura Polirom, 2006, prefata de Simona Popescu) este un roman care a stat mai multe zeci de ani acoperit de praf, lucind enigmatic doar in mintea catorva cunoscatori, precum Stefan Borbely (editorul din 1983) sau profesorul Mihai Zamfir. Intr-o carte a sa din 1988 ("Cealalta fata a prozei"), acesta schiteaza un canon alternativ al romanului romanesc interbelic, punand in centru romanele lui M. Blecher, mai ales "Intamplari in irealitatea imediata", "in dauna" lui Rebreanu ori Sadoveanu. Adriana Babeti (prefatatoarea romanelor lui Bonciu reeditate anul acesta tot la Polirom: "Bagaj" si "Pensiunea doamnei Pipersberg") si Simona Popescu fac referire la configuratia imaginata de Mihai Zamfir: laolalta Camil Petrescu si Anton Holban si Mircea Eliade, plus Sebastian, Bonciu, Fantaneru, Blecher.
Constantin Fantaneru este primul dintr-o generatie care se va manifesta peste numai un an sau doi: "Interior" apare in 1932. Un roman al eului, insa fundamental diferit de experimentele (stilistice) si de experientele congenerilor. Calin Adam, un tanar de 20 de ani cu preocupatii incerte pentru burghezul obisnuit, este un cautator al copilariei si al energiilor ei: "pastratorul puritatii pe lume", spune Simona Popescu. Cati (fetita gazdei), Gabi (fratele), Cania sau Lili (cea indragostita de Adam), un tiganus care a fugit de bataia materna - toti isi gasesc un confin in Calin. Eroul lui Fantaneru este, in ciuda paradigmelor oferite de critici, fundamental diferit de cei ai lui Blecher sau Bonciu. "Intamplarile in irealitatea imediata" analizeaza, asa cum poate, o copilarie traumatizata: eroul-narator se intoarce permanent in trecut, isi evalueaza trairile bulversate de lumea maturilor prin sexualitate, punitie, interdictii absurde pentru copil. Alaturi de "Adela" lui Ibraileanu, romanul lui Blecher a fost chiar subiect de studiu psihanalitico-literar in epoca, prin ceea ce a scris dr. Justin Neuman. Insusi Fantaneru a vazut semnul maladiei in opera lui Blecher (acesta a avut o tuberculoza osoasa care l-a sfarsit la 29 de ani): boala "creeaza o realitate de natura fantastica", spunea cel dintai, in 1937, despre romanul "Inimi cicatrizate" al lui Blecher. Bonciu descrie si el o umanitate denudata in "Bagaj... Strania dubla existenta a unui om in patru labe", pe baza unui conflict al personajului principal cu un dublu al sau (ascuns in cavitatea toracica, sub forma unui pitic irascibil), care ii dicteaza literatura si fapte. Al doilea roman al lui Bonciu este un fel de interviu-confesiune a acestui pitic, cu evocarea de epoci boeme.
Calin Adam nu traieste din amintiri, nu-si investigheaza psihicul traumatizat; nu e nici macar un boem. El are bucurii simple, pe care omul uitator le ignora de mult. In parc, vede doua vrabiute pe creanga unui copac; e primavara; isi pune in gand sa treaca pe sub ramuri si sa vada reactia pasarilor: "Nu uit a zice in gand: e bine daca n-o sa zboare. Treizeci de secunde, douazeci de secunde, zece secunde. Scrutez departarea si nici intr-o parte nu sucesc greabanul: Se rupe vraja". Din cauza unor astfel de jocuri, am spune ca Adam traieste intr-un paradis infantil si nu are nici un fel de comunicare cu "maturii": un fost coleg de liceu il dispretuieste fatis de la inaltimea viitorului sau de avocat; gazdele sale (femei de obicei singure) sunt suspicioase pentru chirie; un amic din lumea literara pleaca de la Calin nedumerit de nepasarea fata de niste eseuri trimise la o revista. Pana si un ingrijitor de biserica il admonesteaza pentru ca fluiera in fata "sfintei biserici". De fapt, pe Adam il potopise bucuria citind un afis de circ, al "mult iubitului circ". Ce este de fapt Calin Adam decat exemplarul cel mai important in ordinea naturala din marele circ al lumii? El este omul, omul salbatic fata de regulile sociale (nu va ganditi la "dereglari", el pastreaza aparentele binisor), cu un comportament natural. Nu animalic, ci un compartament care privilegiaza sufletul, ingropat inca din frageda pruncie de voracele animale sociale.
Fantaneru insusi a plecat din lumea sociala (si literara) inca din 1946-1947. Lasa Bucurestiul in urma pentru satul sau transilvanean, unde ii va invata pe copii engleza. Dispare, dupa ce mai publicase un eseu despre poezia lui Blaga si niste poeme. Opera lui, spune Simona Popescu, se afla in cea mai mare parte in manuscris; ce s-a publicat pana azi este doar o mica parte. Reapare acum, dupa ce si Aurel Sasu ii mai publicase cateva texte (in 1999), plus romanul acesta. Cine e Fantaneru? El este omul.

---

Despre autor: