In corul celor care se pling, in cultura romana, ca nu gasesc bani si ca li se omoara proiectele, soprana Mariana Nicolesco cinta altceva. Daca toti ar cinta ca ea, cultura ar deveni o mare putere in Romania.

Numai ea si, daca exista, Sfintul protector al muzicii de opera stiu de cita tenacitate e nevoie, azi, in Romania, pentru a urni sponsorizari si inertii locale cind e vorba de incurajarea tinerelor voci care merg impotriva curentului, cintind muzica clasica. N-am auzit-o niciodata sa se plinga de incultura eventualilor sponsori, la fel cum niciodata n-am auzit-o rostind cuvintele fatale ca in Romania publicul muzicii de opera, nu mai vorbesc despre amatorii de lieduri, e covirsit de mitocani.

A trecut cam un an de cind am publicat un interviu cu Mariana Nicolesco. Intervievatorul, Eugen Istodor, i-a pus atunci intrebari provocatoare, formulate obraznic. Diva mi-a telefonat contrariata ca

„un domn Istodor" i-a adresat niste intrebari ireverentioase, pentru „Cotidianul". Era posibil asa ceva? Era, am recunoscut, deoarece nu voiam sa bifam un interviu de circumstanta. Rezultatul a fost ca Mariana Nicolesco i-a raspuns sclipitor si personal lui Eugen. Interviul a acumulat citeva mii de vizualizari in editia electronica a ziarului si a stirnit proteste basicate pe forum la adresa „obrazniciilor" lui Istodor. Din cite stiu, acesta a fost singurul interviu in care Mariana Nicolesco a iesit din rolul sau public, de diva care scolarizeaza candidati la glorie. Aceasta doamna, care pare prizoniera pozelor de PR si a limbajului comunicatelor de presa, mascheaza un tonic bun-simt si un umor care n-ar refuza ca obiect nici propria sa persoana. Rolul pe care il joaca in public, de mare preoteasa a muzicii de opera in Romania, ar trebui studiat de interpretii altor partituri din lumea culturala autohtona. In timp ce majoritatea managerilor de proiecte culturale de la noi adopta un aer cersetor, ba mai par si stinjeniti ca trebuie sa intinda mina catre eventualii sponsori, Mariana Nicolesco stie sa se mire acuzator, intr-o forma plauzibila, ca in Romania nu se gasesc bani pentru incurajarea talentelor in formare care urmeaza calea muzicii cu adevarat universale, peste mode si timp.

Sub aparenta persoanei drapate intr-o vestimentatie de opera, care provoaca reactii de respingere in lumea comentatorilor de cultura dornici de „firesc", „adica de aparare a artei in haine si cu o atitudine de fiecare zi, Mariana Nicolesco e unul dintre tot mai putinii mari luptatori pentru pastrarea marilor conventii clasice. Poti juca, oricind, „Traviata" in haine de strada, la fel cum poti actualiza cu succes „Don Giovanni". Dar daca publicul uita fundamentul, acela in numele caruia te poti juca de-a modernizarea, „Traviata" devine o ciudatenie ridicola, in care o tuberculoasa muribunda concureaza energia Tinei Turner si n-o poti lua in serios.