Soarta sau viitorul - in 40 de zile

Privatizarea circuitului energetic a devenit miza centrala si taberele s-au definit, deloc surprinzator, dupa un tipar vechi: pe un versant, presedintele Basescu, revenit de la Tripoli dupa cea mai fructuoasa ora pertrecuta vreodata de cineva in compania unui paranoic - pe celalalt, premierul Tariceanu, vechi aliat al aristocratiei create prin speculatie pe piata energetica interna.

Cineva scrie. Ar fi bine, acum cit mai e posibil, sa aruncam o privire hotarita peste umarul scribului. Altfel, s-ar putea sa ne trezim, in nu mai mult de 40 de zile, proprietarii unei istorii necorectabile si ai unui viitor ce ne va tine de chiriasi. Istoria nu cere mai mult de citeva zile incordate si nu tine sa se expuna in siroaie de singe. Uneori, asa cum s-a intimplat in fiecare ceas al saptaminii care s-a incheiat, dar n-a trecut, sint de ajuns miscari nonviolente si ostile. Demagogia, rationamentele economice false si mesianismul mizer imping spre o indisciplina obscura. Ea va fixa, mai tirziu, o asezare nationala aberanta.

Mai intii a fost trimis in judecata centrul national de disolutie prin coruptie Nastase: Adrian plus Dana. Daca va fi confirmat, rechizitoriul descrie un proces istoric pe care Romania l-a evitat razant, fara sa-l fi anihilat: tentatia dinastica a unei forte care s-a hranit din setea de parvenire si a propus un voievod-colectionar-profesor-doctor-diplomat-plus Ea. Aceasta forta de presiune asupra asezarii politice a prelungit dezechilibrul grotesc sistematizat de cuplul Ceausescu, dar se va incheia, probabil, o data cu despartirea de duo Nastase. Insa presiunile pentru confiscarea conturului politic national continua.

Urmatoarea curbare a aparut pe capota limuzinei lui Becali. Catarat pe vehicul, Becali a licitat si a cumparat cu patru sute de mii de euro votul Ferentariului. O data cu Becali apare in centrul politicii romanesti un aspirator de lumpen si marginalitate, de la Vadu-Rosca pina in Spania muncitorilor emigranti. Becali nu mai e o gluma agramata, ci promisiunea antipoliticii, a santajului sprijinit pe anarhismul plebeu. Becali e, deocamdata, o aventura personala. Cimpul politic sufera presiuni incomparabil mai mari. Conturul viitoarelor raporturi fundamentale e supus presiunilor maxime, intr-un punct precis: politica energetica. Interna si externa. Aproape echivalente, in acest caz.

Presedintele Basescu a mentionat, curajos, cea mai mare problema comuna a Europei: monopolul rusesc asupra livrarilor de gaze. Aici chestiunea raporturilor de baza in noul stat roman membru UE ia, aparent, numele politicii externe dar e, de fapt, continuarea politicii interne, prin alte mijloace. Linga noi, Bulgaria scrisnete sub 97% dependenta de livrarile Gazprom si problema nu are aproape nimic de-a face cu politica externa, ci numai cu presiunile pentru reconfigurarea politicii interne.

Acelasi joc dicteaza si disputa politica romaneasca, dominata acum de incarcatura si de ierarhia pe care Romania le va transporta la bord, peste 40 de zile, in interiorul UE. Presiunea vizeaza, din nou, conturul Romaniei viitoare si face coada la interventie, acolo unde s-a aflat aristo-ciocoismul lui Nastase si se afla vandalismul politic al lui Becali. Privatizarea circuitului energetic a devenit miza centrala si taberele s-au definit, deloc surprinzator, dupa un tipar vechi: pe un versant, presedintele Basescu, revenit de la Tripoli dupa cea mai fructuoasa ora petrecuta vreodata de cineva in compania unui paranoic - pe celalalt, premierul Tariceanu, vechi aliat al aristocratiei create prin speculatie pe piata energetica interna. CSAT are, intr-adevar, ce dezbate si ce recupera. Realitatea de fond e problema controlului de stat asupra exploatarii si distributiei energiei sau, dimpotriva, cedarea pietei de energie si, concomitent, a capacitatii de a formula o linie politica suverana. Un aranjament dictat, in aparenta, de mantra privatizarii va pune toate instrumentele de decizie la dispozitia retelei care asediaza constant pretentiile politice ale statului: oligarhia.

Basescu a fortat, la timp, o dezbatere esentiala. Acum se hotarasc raporturile interne care vor aseza valorile publice intr-un raport de aservire sau, dimpotriva, vor mentine dreptul societatii la reprezentare prin institutii politice. Mai sint 40 de zile si totul se joaca. Romania e locul unei batalii crincene si complicate. La capatul ei ne asteapta soarta inchisa sau viitorul deschis.

---

Despre autor: