Pentru judecatorul de instructie care a dispus arestarea lui Pinochet si urmarirea penala a lui Berlusconi „toti sint egali in fata legii".

Baltazar Garzón Real (51 de ani), magistrat spaniol, a capatat notorietate internationala cind a emis un mandat de arestare pe numele ex-dictatorului chilian Augusto Pinochet. Sistemul juridic al spaniolilor face ca si cele mai importante cazuri sa treaca pe la „Audiencia Nacional" (Inalta Curte de Casatie si Justitie) si, implicit, prin miinile a sase judecatori de instructie (printre care si Garzón).

Garzón l-a incriminat pe Augusto Pinochet pentru ca a torturat si a asasinat cetateni spanioli care traiau in Chile in perioada represiunilor din anii 1973-1990. Dupa ce a preluat puterea printr-o lovitura de stat, Pinochet a mentinut-o prin represiunea programatica a populatiei . Garzón a emis un mandat de arestare pe numele lui Pinochet in anul 1998, cind generalul avea 84 de ani si se afla intr-o clinica londoneza (unde putea fi, in sfirsit, arestat). Printre acuzatii se numarau 94 de cazuri de tortura. Guvernul chilian s-a opus arestului si extradarii sale in Spania.

Visul urit al lui Berlusconi

Tribunalul Constitutional Iberic a stabilit in iulie 2006 ca Silvio Berlusconi poate fi judecat pentru cazul „Telecinco". Berlusconi este acuzat de frauda fiscala, finantari secrete (1990-1993) catre terte persoane pentru a fenta legea antitrust spaniola si pentru a prelua controlul aproape integral al primei televiziuni private spaniole.

Ancheta a fost condusa de Garzón intre anii 1996 si 1998. Cutiile cu dosare au fost trimise magistratilor de la Roma, dar imunitatea functiei de premier i-a adus lui Berlusconi si impunitatea. Garzón a avut rabdare pina Berlusconi a trecut in opozitie si a redeschis procesul impotriva lui in septembrie 2006. Intr-un tribunal spaniol, unde nu poate beneficia de legile pe care si le-a facut „pe masura", Berlusconi risca o pedeapsa de 20 de ani de inchisoare.

Coruptia rafinata din Europa

Cind este intrebat de ziaristi daca in Europa coruptia a luat proportii, Garzón raspunde: „Nu, doar s-a perfectionat. Nu mai este mina care fura din seif, nu mai exista mitraliera si valiza cu bani. Sint modalitati mai rafinate de a corupe. Si mai ales exista actiuni si comportamente care dau impresia ca totul este transparent. Lucrul fundamental este ca cetateanul nu mai percepe drept coruptie acte care in realitate sint coruptie".

Bascii, buni de plata

Una dintre initiativele lui Garzón impotriva partidului basc Batasuna, considerat bratul politic al ETA, a fost aceea de a-i imputa toate costurile pe care statul

le-a suportat din cauza activitatii organizatiei teroriste basce, nu numai plata daunelor, ci si cheltuielile de la bugetul statului pentru intretinerea prizonierilor si pensiile acordate victimelor. In martie 2003, Batasuna era declarat ilegal. Potrivit unei parti a analistilor, masurile luate de tribunalul special spaniol au fost calificate drept o aberatie juridica si fara vreo legatura cu Codul penal sau cu vreo norma existenta, ele inscriindu-se in logica „unor cercetari care nu au nimic in comun cu Justitia, ci cu chestiunile politice".

Invoca pista ETA si in „Joia neagra"

Cercetarile preliminare cu privire la atentatele din „Joia neagra" de la Madrid, 11 martie 2004, i-au fost incredintate, cum era de asteptat, lui Garzón Real. El a interogat zeci de persoane suspecte, de religie islamica, cu antecedente penale. Partidul Popular al lui Aznar, aflat la putere in momentul atentatului, arata cu degetul spre ETA, iar Garzón nu excludea conexiunea, desi dovezile indicau pista islamista.