Bunicul a fost antrenor de patinaj artistic, tatal, Marius Gliga, pregateste echipa de hochei Steaua. Robert a facut si el o pasiune pentru puc si crosa, la 13 ani evoluind deja pentru seniori.

In familia Gliga, hocheiul este mai mult decit un sport, este o traditie, o mostenire care se transmite din generatie in generatie, din „lada de zestre" a familiei fiind scoase patinele, crosa si pucul. Povestea familiei Gliga incepe in urma cu doua generatii, cu tatal actualului tehnician al militarilor, antrenor de patinaj artistic. Dragostea lui pentru gheata s-a transmis fiului Marius, cel care de-a lungul carierei a cucerit de trei ori titlul de cel mai bun hocheist al grupei mondiale in care evolua Romania, dupa retragere el devenind antrenorul echipei Steaua Bucuresti. Acum, fiul acestuia, Robert, in virsta de 13 ani duce mai departe mostenirea de familie, anuntindu-se printre cei mai promitatori reprezentanti ai generatiei lui. Component al clubului de juniori Steaua CSS 6, Robert este unanim considerat drept cel mai bun jucator la categoria lui de virsta. Ca o incununare a progresului facut, el a debutat pentru echipa de seniori a Stelei, la Cupa Lacul Rosu, in meciul cu slovenii de la HKM Roznava, cind a marcat chiar si un gol.

Pe patine, de la patru ani

Robert a pus patinele in picioare la patru ani, un an mai tirziu incepind primele lectii de hochei. Apropierea lui de acest sport s-a datorat in intregime tatalui sau, care i-a calauzit pasii in acest sport. „Nu-mi amintesc cind am aflat prima data de hochei. Pot sa zic ca, de cind am devenit constient de lucrurile din jurul meu, am auzit de acest sport. Mama a fost si ea sportiva, a facut handbal, iar cum tata era plecat mai mult prin cantonamente, cind revenea, era normal sa se vorbeasca despre hochei", explica Robert. Cu timpul, pentru el patinoarul a devenit a doua casa: „Imi amintesc cum ii asteptam in vestiar, dupa meci, pe cei mari, cum vorbeau cu mine, glumele pe care le faceau, atmosfera pe care am intilnit-o, facindu-ma sa ma simt ca acasa in mijlocul lor". Elev in clasa a VII-a, tinarul stelist desi isi doreste cu ardoare o cariera sportiva la un club din afara tarii si, mai ales, sa imbrace tricoul primei reprezentative, nu neglijeaza invatatura. „Este cam greu sa le impaci, dar totul depinde numai de vointa. Vreau sa fiu cel mai bun in tot ceea ce fac, asa ca trebuie sa trag tare si la scoala pentru ca nu cred ca o sa-mi pot cistiga existenta toata viata din hochei", explica el cu seriozitate.

Tata ca antrenor

Desi inca departe de virsta senioratului, Robert a debutat pentru echipa mare a Stelei la Cupa Lacul Rosu de la Gheorghieni, cu un gol, jucind in linie cu idolul lui, Ioan Timaru. „Nu am vrut sa demonstrez nimic prin folosirea lui Robert, ci am facut-o pentru ca meciul a permis-o. S-a antrenat toata saptamina cu noi si am ramas surprins ca un copil de 13 ani, lasind la o parte diferenta de putere si de gabarit, se tine asa de bine", a explicat Marius Gliga. Antrenor si la echipa de juniori a clubului, unde il are si pe Robert sub comanda, tehnicianul stelist este sigur ca acesta va face cariera in acest sport. „E un tip echilibrat care munceste poate dublu cit ceilalti copii de virsta lui. Valoarea lui este certa, lumea nu-l cunoaste ca pe baiatul lui Gliga, ci ca Robert, cel mai bun copil de juniori. Chiar si afara a fost apreciat, nestiindu-se ca e copilul meu, doar pentru jocul pe care l-a facut pe gheata", spune Gliga bucuros ca talentul s-a mostenit in familie. „Nu cred ca numele pe care il port va fi o povara pentru mine. Eu ma mindresc cu realizarile tatalui meu, dar ma pregatesc sa fiu mai bun decit a fost el. Acum cred ca, spre deosebire de el, dispun de conditii mult mai bune de a face performanta, in plus am alaturi de mine experienta si sfaturile lui", conchide Robert.

Capitan la 13 ani

Dupa multa munca, primul succes, obtinut sub conducerea tatalui, nu s-a lasat asteptat, cind, in urma cu citeva luni, grupa de copii sub 14 ani a clubului Steaua, al carei capitan a fost, a cucerit trofeul turneului international de la Albertville, unde au participat cele mai bune zece echipe din campionatele Frantei si Elvetiei. Competitia lui de debut in hocheiul international a coincis si cu o premiera, fiind pentru prima data cind o echipa din afara Frantei a cistigat acest turneu rezervat juniorilor.