La nivelul infrastructurii, Bucurestiul are zece ani avans fata de oricare alt oras romanesc. Poate pacali delegatiile occidentale care-i traverseaza cu limuzina cartierele spilcuite din nord-vest si are motive de orgoliu, fie ca-i strabati bulevardele interbelice, treptat restaurate, sau ii cercetezi, expulzat din lifturi nichelate, pretentioasele cladiri de birouri.

In transpunere biblica, Bucurestiul aminteste de Sodoma, loc al pierzaniei neprevazute. Ca ins nascut aici, regret usurinta de a pune in seama capitalei zicerea evanghelica potrivit careia nu-i va folosi omului sa cistige lumea intreaga, daca isi va pierde sufletul". Nu sufar de un puseu predicatorial, dar mi-au trecut prin minte asemenea contraste dupa ce am vizitat, recent, Brasovul si Aradul. Cu totul alta lume descoperi dincolo de munti. O lume deloc ostentativa, mai putin opulenta si sfisiata. O lume cu bun gust si gust bun.

Cea mai neplacuta e constatarea ca, in comparatie morala cu orasele din Transilvania si Banat, Bucurestiul apare intr-o lumina de jalnica primitivitate. Oricit de frenetic impetuoasa ar fi dezvoltarea lui urbana, oricit ai resimti aici puterea banilor si amploarea demografica, viata capitalei e atit de carenta comunitar incit nu e realmente o viata", ci mai curind o aglomeratie de atomi in deriva si de materie fara sens.

La nivelul infrastructurii, Bucurestiul are zece ani avans fata de oricare alt oras romanesc. Poate pacali delegatiile occidentale care-i traverseaza cu limuzina cartierele spilcuite din nord-vest si are motive de orgoliu, fie ca-i strabati bulevardele interbelice, treptat restaurate, sau ii cercetezi, expulzat din lifturi nichelate, pretentioasele cladiri de birouri. Capitala mai are nevoie de numai alti zece ani pentru a-si insusi toate datele unui spatiu civilizat" si tot ce-i lipseste dramatic acum (de la parcaje subterane pina la o centura functionala) va putea fi neindoielnic recuperat. Fatadele vor prelua tone de vopsea proaspata, acoperisurile se vor inrosi de tigla italiana, termopanul va triumfa in noile suburbii, iar hidosenia parvenitilor va fi mascata printr-un mimetism de a doua generatie, ceva mai bine controlat. Mult mai rau stam, dupa cum notam, cu viata comunitara. La Brasov sau Arad - pentru ca tot le-am luat ca exemple de identitate colectiva - exista inca o populatie legata de traditia locului. Oamenii stiu povesti fondatoare, au habar de unde vin. E inca perceptibil un fundal de bun-simt, pe care se profileaza atitudini civice, in relativa armonie a diversitatii etnice si confesionale. Relatiile sociale sint dominate de o cumsecadenie savuroasa, in care oricine stie ce se face si ce nu. Ai sentimentul ca obstea se conserva prin autolimitarea parteneriala a fiecaruia dintre membrii sai. Elita locala (administratie, intreprinzatori, cler, universitari) nu survoleaza masa indisticta a condusilor", ci e conectata, printr-un soi de cetatenie ecologica, la respiratia" de ansamblu. Mai ca iti vine sa-i idealizezi, fara sa te simti patetic.

La Bucuresti, lucrurile merg tot mai anapoda. Nu revendicam decit o vaga apartenenta sectoriala" (ilustrata prin faptul ca proprietarul din Primaverii se simte, bunaoara, superior" aceluia din Rahova). Ocupam individual cite un culoar profesional si ne semnalizam diferenta prin marci exterioare de statut, dar am pierdut complet jubilatia recunoasterii in proximitate. Contactul cu liderii e barat de coloana oficiala, iar eventuala partasie cu vecinul se margineste la gesturi anonime de snobism al categoriei" din care facem parte. Participam la liturghie fara sa ne cunoastem fratii de credinta, facem piata cu privirea in portofel, mergem la mall in plutoane familiale care se ciocnesc, ostil, de viltoarea unei multimi nesuferite. In loc sa ne ridicam palaria dinaintea doamnelor de pe Calea Victoriei, actionam geamul electric, pentru a slobozi injuratura de mama si, dincolo de ea, frustrarea sartriana a infernului cuibarit in ceilalti. Nu mai avem bacanul nostru", chioscarul personal sau frizerul preferat, care sa ne absoarba, competent, problemele casnice si opiniile politice. Schimbam haotic medicii, scolile copiilor, magazinele, adresele de mail sau numerele de mobil. Ne-am pierdut orice ancora in misterul care te ajuta sa-ti petreci existenta alaturi de acei nepretuiti amici", inca prezenti in Bucurestiul patriarhal din vremea lui nenea Iancu. Toate aceste alienari ne separa deopotriva de Brasov&Arad (cu bonomia lor central-europeana) si de metropolele americane, unde ai cel putin sansa de a-ti rascumpara solitudinea nevrozata printr-un confort impecabil.

Mult rivnita integrare in Uniunea Europeana va trece, sper, si prin reasezarea semenilor nostri intr-o retea de transparente solidaritati cotidiene. Mi se pare esential sa admitem ca jungla" urbana e doar o falsa dovada a evolutiei postmoderne si nicidecum o fatalitate. Daca tot progresam prin arderea etapelor", s-ar cuveni sa ne amintim ca talentul convietuirii - subsumat valorilor care nu se cumpara, ci se cultiva - ramine suprema expresie a luxului de a trai cu stil. Adica de a trai omeneste, pretuind zilnic fragilitatea acestui tezaur.