Articolul 13 al recentului proiect al Legii Cultelor poarta ghinion libertatilor de constiinta, expresie si creatie. Mai mult, este anticonstitutional si antieuropean.

Nu pot sa-mi dau seama ce-o fi fost in mintea legiuitorilor nostri atunci cind au redactat articolul 13 al proiectului Legii Cultelor in formula: „In Romania sint interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase". Ca articolul a fost introdus in proiect la propunerea micii comunitati musulmane din Romania este indiferent, de vreme ce a fost acceptat de majoritatea „ortodoxa". Musulmanii au sensibilitatile lor, stimulate de cazul caricaturilor profetului, dar pentru atit lucru nu cred ca trebuie sa le transferam propria noastra prostie.

In restrinsa dezbatere publica de pina azi, s-a reprosat articolului ca permite abuzuri, intrucit nu defineste clar termenii „defaimare si invrajbire religioasa", „ofensa publica", „simboluri religioase" ori ca este excesiv pentru o tara in care conflictele religioase practic nu exista. Este adevarat, numai ca nu atinge fondul problemei. In fapt, acest articol este absurd, risca sa ne scoata din cadrul democratiei liberale si sa ne transforme intr-un stat fundamentalist, cum observa singular psihiatrul Ion Vianu. Articolul este anticonstitutional, incalcind o suma de drepturi si libertati - de opinie, de creatie, de constiinta - si, in masura in care Constitutia noastra isi extrage ansamblul de drepturi si libertati din „Declaratia universala a drepturilor omului", o incalca cu superbie si pe aceasta!

Iar aceste lucruri nu se petrec nici in Iranul fundamentalist, nici in Belarusul lui Lukasenko - evocata in contextul dezbaterii prin legea ofensei la autoritate -, nici in Romania „democratiei originale" iliesciene, ci pe vremea unei guvernari liberal-democrate, cind tara mai are o luna si jumatate pina la aderarea la UE! Neam tare, ne ducem in clubul european scuipind efectiv pe valorile care au facut existenta acestuia posibila, fluierind birjareste in „biserica" drepturilor si libertatilor cetatenesti si individuale.

Absurdul devine frapant prin consecinte. Daca acest articol devine lege, lui Rushdie nu i-am acorda azil, ci l-am remite Iranului sa-i aplice fatwa emisa impotriva-i, pe Saramago l-am alunga cu pietre, pentru „Evanghelia" sa, iar pe dna Mungiu am inchide-o urgent pentru piesa „Evanghelistii"! Probabil, nici Eminescu nu s-ar simti bine macar pentru versul „Religia? O fraza de dinsii inventata...". Goethe a cochetat cu dracul, iar pe Damian Stanoiu l-am inchide in bolnita manastirii. E absurd? Desigur. Doar ca exact intr-acolo ne indreapta ghinionistul al treisprezecelea articol din proiectul Legii Cultelor!