Un impresionant asalt al jurnalistilor, transformati fara voia lor in piranha, are loc de aproape doi ani impotriva lui Adrian Nastase. Care nu se lasa devorat nici in ruptul capului. Unii definesc teribila presiune la care acesta este supus din momentul pierderii alegerilor drept linsaj mediatic. Din mai multe motive asupra carora ma voi opri astazi si maine, eu cred ca jurnalistii, in ciuda aparentei, nu au absolut nici o vina. Daca actioneaza dupa modelul dizgratiosului si periculosului peste piranha, ei o fac fiindca la randul lor sunt victimele unei manipulari de mari proportii, combinata cu acte si fapte ce-i pot fi imputate chiar si victimei. Iar manipularea este posibila pentru ca jurnalistilor li se ofera non-stop exact ceea ce-si doresc: informatii senzationale despre oameni puternici creditate de institutii oficiale. Pentru a-l cita pe Ion Iliescu, primul mare devorator de Nastase, nu ma voi "pierde in meandrele concretului". Voi ignora, atat cat pot, farsa judiciara anti-Nastase, pentru a putea analiza farsa politica.
Primul adversar de temut al lui Adrian Nastase a fost, cel putin sub aspect cronologic, el insusi. In primul rand pentru ca a reusit sa conduca cel mai eficient Guvern pe care l-a avut Romania dupa al doilea razboi mondial. Performanta politica naste, in mod implacabil, invidii si dusmanii pe masura. Atat in interiorul propriului partid, cat si in opozitie. Iar, cat timp te afli la putere, si societatea civila, prin forta lucrurilor, te cenzureaza si profita de orice prilej pentru a te calca in picioare. In mod evident, pentru toata lumea, cei mai importanti adversari ai lui Nastase din aceasta perspectiva, au fost Ion Iliescu, in PSD, si Traian Basescu, in opozitie. Voi reveni asupra acestei teme. In al doilea rand, Nastase s-a transformat in propriul sau adversar, pentru ca a dat dovada de aroganta. Mai intai fata de colegii sai de partid, pe care i-a tratat cu o superioritate din ce in ce mai vinovata, indepartandu-i rand pe rand din echipa aflata la pupitrul de comanda al societatii si, in unele cazuri, incurajand, ca sa ma exprim elegant, cercetari penale impotriva lor. Inclusiv Ion Iliescu, in calitate de sef al statului, dar si de fondator al partidului care in prezent se cheama PSD, a avut de suportat umilinte din partea ex-premierului si ex-presedintelui de partid, Adrian Nastase. Ca sa nu mai vorbim de anturajul de la Cotroceni, care nu numai ca nu s-a bucurat de favoruri guvernamentale, dar a si fost placat de nenumarate ori. Cat despre opozitie, aceasta a fost tratata cu dispret de catre un premier orbit de coronita succesului, cazuta pe radacina nasului. Cei care nu s-au lasat timorati sau imblanziti au avut de infruntat arma preferata a politicienilor autoritari. Li s-au deschis dosare penale. Campion sub acest aspect, acelasi Traian Basescu, acuzat printre alti aproape o suta ca ar fi distrus flota Romaniei, cauzand acestei tari prejudicii de miliarde de euro. Dar nici presa nu a scapat prea ieftin. Nu de putine ori, jurnalistii au fost luati peste picior de Nastase. Al doilea adversar pe care Nastase l-a avut in coasta este Ion Iliescu. Caruia, dupa expirarea mandatului, Nastase nu-i garanta functia ravnita. Cea de tatuc PSD. Tot in PSD, Nastase a avut - era inerent - si alti rivali, politicieni puternici, abili si capabili sa se bata pentru prima pozitie in partid. Cum ar fi Mitrea, Popescu, Rus sau Geoana.
Dar cel mai mare dusman al lui Nastase si artizanul linsarii sale politice este Traian Basescu. Maine voi dezvalui ce s-a intamplat de fapt.