Cam asa se poate sintetiza cazaciocul enervat pe care mai toti analistii autohtoni il cinta dlui Basescu. Sint uimit sa vad cit de multi sint si ma simt umilit ca asa gindeste elita tarii mele.

De cite ori spune dl Basescu ceva despre Rusia, un cor de intelepti autohtoni se da de ceasul mortii. Vai, ne nenoroceste presedintele! Iluzia pe care o traiesc mai toti cei care il critica pe presedinte pentru ca se exprima cam dur despre Rusia (si anume aceea ca daca dl Basescu ar fi amabil cu Rusia am plati gazul mai ieftin) ar fi induiosatoare, daca nu ar proba, inca o data (pentru a cita oara?), slabiciunile caracterului nostru. Pupa-l in bot si papa-i tot", capul plecat sabia nu-l taie", ciocu mic si joc de glezne", mergi pe burta" - iata expresii care, la noi, sint adevarate principii ale unei etici nationale.

Dar, in fond, ce spune dl Basescu? Ca Rusia este o prezenta agresiva in regiune. Ca foloseste gazul ca mijloc de presiune politica si ca UE ar face bine sa gindeasca si sa adopte solutii care sa o faca mai putin dependenta de gazul rusesc. Adica truisme. Lucruri pe care le spun toti liderii lumii civilizate, idei pe care le auzi in toate birourile institutiilor europene, declaratii pe care le fac toti liderii politici euroamericani. E limpede pentru oricine ca dl Basescu spune un adevar. De ce ar trebui sa nu spuna dl Basescu acest adevar? Ca sa scada facturile la gaz, se spune. Chiar asa?

Acum, dupa ce am aflat ca guvernul dlui Nastase a livrat OMV o buna parte din suveranitatea energetica a Romaniei dindu-i dreptul de a stapini rezervele noastre de gaz si de a manipula discretionar pretul gazului, peisajul e mai limpede. Platim facturi enorme, aproape de nesuportat, pentru ca toate guvernarile Romaniei au dus o catastrofala politica energetica. Iar contractul cu OMV este finis coronat opus" a unei politici rusinoase, in care hotia se imbina cu prostia, dusa de toata lumea care s-a perindat pe la Palatul Victoria. 60% din gazul pe care il consumam este romanesc si doar 30% vine din Rusia, iar pretul pe care noi il platim este o pondere corespunzatoare intre cele doua costuri. Ultima crestere de pret este cauzata de OMV si nimeni din Romania nu poate face nimic, caci asa a decis guvernul marilor competenti condusi de cel mai competent dintre competenti, glumetul domn Adrian Nastase. Ma umple de scirba si de revolta reactia pesedeilor, brusc preocupati de facturile noastre. Ei cer demiteri si sanctiuni la Autoritatea de reglementare a pretului la gaz, ca si cum acolo ar fi problema. Ipocrizie si minciuna, incompetenta dublata, probabil, de comisioane, aere de cancelarie a CC al PCR - acesta este PSD, cea mai respingatoare gasca din Romania de dupa 1990. Dar nu, noi refuzam, din motive bizare (poate psihanalizabile), sa vedem adevarul. Noi refuzam sa vedem ca platim cu bani adevarati erorile morale si profesionale ale unui intreg sir de guvernari care au avut grija sa anuleze imensul avantaj natural (unic in Europa!) de a avea rezerve de gaz suficiente pentru mai bine de jumatate din consum. Noi credem, sau vrem sa ii facem pe toti sa creada, ca platim scump gazul din cauza rusilor enervati de dl Basescu.

Cit priveste gazul rusesc, o spun pe sleau - desi, inteleg, nu se recomanda. Pret mic plateste Belarusul (apropo: recent, Gazprom a provocat nemultumirea Minskului marind pretul si pentru fratele Lukasenko). Semnalul rusesc este clar: esti ca Belarus, platesti putin, esti ca Romania, platesti mai mult. Vrem sa fim ca Belarus? As putea vorbi despre pretul concret al libertatii. Despre faptul ca, in context, asa platim autonomia politica fata de Moscova. Ca acesta este pretul asezarii noastre transatlantice. Dar, nu-i asa, ce conteaza toate astea?

O stire a facut inconjurul lumii acum doua zile. Polonia a opus veto-ul sau si UE nu poate trece la negocierea unui nou acord de cooperare cu Rusia. Liniile generale ale acestei intelegeri euroruse nu protejeaza interesul Poloniei. Daca am fi fost in UE, am fi fost cumintei ca niste catelusi de apartament, am fi gingurit aprobator numai sa nu suparam Franta sau Germania si sa nu stam in calea fericirii lor cu Rusia. De asemenea, am o sincera emotie cind vad cu cita demnitate se lupta pentru independenta si pentru dreptul ei de a-si urma calea euroatlantica mica Georgie, aflata intr-o situatie cu adevarat tragica. Iarasi, daca am fi fost blestemati sa fim in locul lor, am fi stat sluj, cumintei, cu capsorul plecat ca, deh!, Rusia nu trebuie suparata nici macar atunci cind iti sparge capul.

Noi, cei din Est, avem o experienta tragica a vecinatatii cu Rusia, care nu este numai istorie. Rusia e o realitate pe care noi, aici, o simtim altfel. Sint sigur ca Rusia se vede diferit de la Paris, de la Berlin, de la Varsovia, de la Bucuresti, de la Washington sau de la Tbilisi. In ceea ce ne priveste, Rusia nu se impaca deloc cu ideea ca Romania e membra NATO si membra UE, ca Romania are propriile ei interese care trebuie respectate, ca Romania poate avea si alte optiuni decit aceea de a sta docila in curtea din spatele casei dlui Putin. Nu prea inteleg de ce trebuie sa facem frumos la portile Kremlinului. Chiar nu vedem ca orice gest amabil am facut spre Rusia in ultimii ani a fost respins cu raceala? Chiar nu pricepem ca Rusia refuza aceasta Romanie cu identitate euroatlantica? Chiar nu intelegem ca Rusia ne accepta numai ca vasali?

Inteleg bine ca dl Basescu a polarizat scena publica romaneasca. Inteleg ca stirneste si adoratie neconditionata, si antipatie obsesiva si ca e greu sa fii neutru. Dar aici nu e vorba despre dl Basescu, aici e vorba despre reactia rusa la o anumita optiune de dezvoltare istorica pe care am asumat-o si in jurul careia s-a coagulat, cu totul independent de dl Basescu, un consens national. Poate singurul posibil in Romania.

In concluzie, pretul acesta la gaz se compune, respectind compozitia sa, 60% din erorile noastre si 30% din incapacitatea Rusiei de a intelege ca Romania are destin euroatlantic.