Balastul societatii urbane este transformat in carbune ce alimenteaza masinariile care produc balastul politicii, deoarece periferia lui Becali si a lui Vanghelie este perfect compatibila cu periferia societatii.

Fericirea nu circula in Maybach. Ea se evapora cind Gigi nu va mai plati factura de curent. Speranta nu sta in buzunarul lui Vanghelie. Este o minciuna deghizata, care amageste si zboara prima din Cutia Pandorei. Banii nu vin din senin. Lumina nu e gratis. Viata nu e moca. Bucurestiul inseamna suferinta, atunci cind esti sarac. In propozitii mici si aspre, pe intelesul lor de oameni fara prea multa carte, cei mai saraci dintre bucuresteni au fost facuti ieri una cu pamintul. Cu namolul inghetat in care s-au obisnuit sa stea de ani buni. In Ferentari. De bine, de rau, s-au prins ca daca nu platesti stai si tremuri. Au aflat ca, daca esti prost, ramii cu banii luati si cu buza umflata. Ca daca esti sarac nu e o garantie ca

n-ai sa pici de fraier. Din contra, sansele sint cu atit mai mari. Si nu au mai avut ce sa faca acesti oameni decit sa se comporte asa cum

le-a dictat natura lor de fiinte traite in afara legii. Luindu-se la trinta cu legea. Cu reprezentantii ei. Cu pietre si cu bite. Cu pumni. Cu copii scosi la intimidare. Au trait din mila altora, din ignoranta unora, din nestiinta celor mai multi. Prezenta lor in Bucuresti este consecinta unui lung sir de compromisuri, la capatul carora, cineva intreaba inevitabil: „Muieti-s posmagii?". Deznodamintul nu este insa ca acela din povestea lui Creanga. Cuiva i se face mila, si-i mai amina cu viata lor de bucuresteni preistorici cu tot. Dar cea mai dura lectie tocmai acum o invata, docili precum ciinii lui Pavlov ce vor da din coada la apasarea unui buton. Cind din balast al societatii urbane sint transformati in carbune ce alimenteaza masinariile care produc balastul politicii. Vanghelie si Becali au revenit pret de citeva momente in mijlocul celor care le asigura existenta. Acolo, Gigi e rege. Iar banii lui il recomanda. Mascarada generozitatii care aduce voturile prostimii ce sub mandatul lui Vanghelie a invatat disciplina electorala este una eficienta. Daca intr-un an si-a dublat averea, de ce nu si-ar dubla si sufragiile? Periferia in care se invirt oameni ca Becali si Vanghelie este perfect compatibila cu periferia societatii. Nu am vazut nici un protestatar din strazile Ferentariului care sa fi zis: „Imi ajunge. Plec din Bucuresti. Nu e de mine". Gigi si Marean au nevoie de ei si vor invoca orice motiv pentru a-i tine aproape de mizeria din care isi iau voturile. Raspunderea celor care tolereaza nu ii absolva de vina pe cei care sint tolerati. Acei oameni pur si simplu nu au ce cauta intr-o capitala civilizata. Dar exista. Si nimeni nu a facut nimic pina acum ca sa-i convinga sa se mute pe alte plaiuri, unde si-ar fi dus viata in conformitate cu posibilitatile lor. Pentru ca o bomba sociala este extrem de profitabila pentru petardele politicii.