Fondurile pentru sprijinirea agriculturii promise Romaniei nu sint decit o subventie pentru cimentarea unei economii retardate.

Apropierea datei de 1 ianuarie 2007, cind Romania s-ar putea sa se alature Uniunii Europene - daca intre timp nu se trezesc la realitate parlamentarii germani si danezi, care trebuie sa ratifice Tratatul de aderare -, este anuntata de politicienii romani cu chicoteli de bucurie, semn ca aceste fiinte adulmeca mirosul unor bani pe care

sa-i infunde prin buzunare. Mai putin veseli sint cetatenii acestei tari, pentru care singurul beneficiu al acestei aventuri, la care nu au incuviintat niciodata, este explozia chiriilor si a preturilor la case si la apartamente. Ma intreb, asadar, cind va aparea si la noi un curent eurosceptic. Pentru ca motive de scepticism sint destule. Iata un exemplu care priveste o componenta centrala a „procesului de aderare".

Conform protocolului Tratatului de aderare la UE, Romania va primi, in citiva ani, un ajutor din partea Uniunii, a carui valoare este estimata la circa 30 de miliarde de euro. „Sa fie primiti!" - veti spune. Da, dar nu e vorba despre fonduri cu adevarat gratuite si nici de bani care se vor duce in conturile noastre. In realitate, circa 12,5 miliarde de euro, adica 40 la suta din aceste fonduri, vor disparea intr-o gaura neagra care se cheama „agricultura si dezvoltare rurala". Acesta e chiar ultimul lucru de care avem nevoie. Banii acestia, departe de a ajuta aceasta tara, nu vor finanta nimic altceva decit subdezvoltarea ei durabila.

Haideti sa vedem de ce. Economia Romaniei are, inainte de orice, o problema de ancorare in secolul XXI. Aproximativ 15 la suta din populatie lucreaza direct in agricultura. Aceasta e o cifra care dovedeste o intirziere serioasa in materie de dezvoltare. Statele Unite aveau acest procent in 1940. Totalul se deterioreaza inca si mai mult daca ii adaugam si pe orasenii care traiesc in stil rural, din „autoconsum", adica mincind ceea ce produc in curte, cu catel si cu purcel. Iar raportat la forta de munca, agricultura este poate cel mai neproductiv sector. Nici „marea agricultura" nu sta mai bine la noi. Ea a produs pagube imense bugetului de stat, fiind in anii ‘90 principala cauza a deficitului bugetar, prin platile, subventiile si creditele neperformante inghitite de „combinatele agricole". Cu rezultate nule, desigur. Un kilogram de carne sau un pachet de unt costa in supermarket la Bucuresti mai mult decit la Viena.

Ceea ce ar fi trebuit noi sa facem este sa punem pe butuci aceasta „agricultura" care ne trage in jos. Sa ii refuzam orice subventie si sa lasam timpul sa modeleze o alta structura economica, mai apropiata de aceea a tarilor dezvoltate, una in care sectorul agricol este redus. Gratie fondurilor europene insa, Romania este pe cale sa devina un muzeu economic. Acesta e rezultatul unei viziuni economice de birou, fundamental ostila pietei. Inclusiv aceleia comune, la care ni s-a spus ca vom adera.