Gimnastica, inot, volei, tuberculoza 9 ani, medicina, psihologie, poetul Daian, vremuri ceausiste, versuri. Aceasta este poeta Angela Marinescu.

Ati fost turnatoare?

Nimeni nu si-a propus pe vremea lui Ceausescu sa fie turnator. Totul se intimpla in mers. Erai racolat. Unii cedau, altii nu. Cel mai mare turnator dintre scriitori a fost Ion Caraion, se stie. A fost cel mai mare delator din istoria literaturii noastre. A fost inchis. Cei care au fost inchisi, ca si el, „au prins boala". Inchisoarea e ca o boala. Contractezi boala si se cronicizeaza, dupa aceea ti-e atit de teama ca ar putea recidiva boala, incit intri intr-o stare de insecuritate totala. Ti se face atit de frica de inchisoare si de ce reprezinta ea, incit resimti foarte tare insecuritatea. Unii pot rezista, altii nu. I.D. Sirbu, alt exemplu aici. Nu toti avem creierul facut la fel. Fiecare are creierul lui. Unul innebuneste, altul incarunteste pe loc, altul nu pateste nici pe dracu’. Nu vreau astfel sa justific ceea ce s-a intimplat, nici macar sa-i justific pe politicieni, pe care-i dispretuiesc total. Politicienii chiar au avantaje, au avut si vor avea avantaje. Unii au fost pregatiti prin structura psihica sa spuna „nu"...

Care-i povestea cu Daian, sotul dumneavoastra?

Am fost casatorita cu Sergiu Filip, cunoscut sub numele de Paul Daian. M-am casatorit cu el imediat dupa ce a iesit din inchisoare. Era mai tinar decit mine. Suferea ca nu putea publica. Simtea ca scrie bine. Eu, fiindca il iubeam, ziceam si eu ca scrie bine... chiar scria bine, chiar s-a dovedit ca e un poet adevarat. Voia sa publice. Doi ani de zile, Mircea Ciobanu, de la „Viata romaneasca", il primea saptaminal si-i spunea ca-i va da un raspuns. Doi ani. El, fragil psihic, a cedat si, in timp ce eram plecata la Tirgu-Mures, la parinti, si-a cumparat un lant, doua lacate si s-a legat de gardul Uniunii Scriitorilor, la ora 12.00, la prinz. A fost inchis. Trei luni. Nu l-am vazut niciodata in cele trei luni, desi mergeam la Rahova. L-au eliberat. A iesit cu citeva zeci de kilograme mai slab, stind de la cinci dimineata pina la noua seara in picioare. M-am casatorit. Nu am mai putut publica nici eu, nici el. Faptul ca nu putea publica l-a omorit. Asta era totul pentru el. Voia sa arate ca si el e bun, nu doar eu. Era orgolios.

A cedat?

Dupa ce a iesit din inchisoare, era sunat mereu de un anume Laurentiu. N-am realizat ce se intimpla in jurul meu. Eram cu copilul, cu ale mele. Dar el pleca de acasa si se vedea cu acest Laurentiu. Dupa ce mi-am dat seama, l-am intrebat si mi-a spus ca a fost sistematic luat de Securitate, dar nu a facut nimic rau.

Ati fost supusa vreunei incercari de acest tip?

In ‘80, Viorel Padina, Vlasie, Romulus Brancoveanu au venit cu un text, in Bucuresti, despre cum este poporul roman. M-au sunat cu insistenta sa vin la Uniune. N-am prea vrut sa ma duc si le-am spus: „Ce-aveti, ba, cu mine, sint amanta voastra? Ce, imi porunciti?". M-am dus pina la urma, mi-au aratat textul. Era un text impecabil scris. L-am semnat imediat. A aparut Sergiu, i-am aratat textul, s-a albit la fata, m-a injurat, a semnat alaturi de mine, dar am realizat ca autorii textului nu semnasera. Se faceau ca ploua. Au semnat, dar cu greu. Am facut scandal si totul a ramas asa. Era o provocare. Textul nu a aparut niciunde. Toti au fost luati la Securitate, eu nu. Sergiu le-a spus: „E nebuna! N-o chemati!". Dar Padina a innebunit. Vlasie „s-a ascuns" la Pitesti. Nu vreau sa spun nimic, vreau doar sa spun ce s-a intimplat.

Cum e poporul, de fapt?

In 1977 spuneam in plina sedinta a Uniunii Scriitorilor ca sintem un popor de lasi sau de oportunisti, nu mai stiu exact. Acum pot spune cert ca sintem un popor si de lasi, si de oportunisti. Alexandru George mi-ar da peste obraz. El sustine ca o cauza e asuprirea din toate partile si nu ne-am pus la punct un sistem de aparare. Securitatea pe vremea lui Ceausescu a fost cea mai cumplita, impunind acelasi sistem de presiune. Toti sintem oportunisti, toti vrem sa traim, pina la un punct, toti avem o lasitate... fiindca, daca ai creier, realizezi ce ti se poate intimpla si devii las. Poate aceasta asuprire din toate partile a determinat o mutatie si ne-a facut precauti. Nu stiu, trebuie dovedit. Cert este ca sintem lasi si oportunisti.

Ati avut de-a face cu Securitatea?

Nu mai puteam publica. Eram distrusa. Fara bani. Am vrut sa plec. Participam la scrisoarea celor 18, Sergiu era spalat pe creier... Bine, el fusese spalat cind a venit Gorbaciov. A fost luat si dus la Cula, un spital pentru bolnavii cronici. Acolo i-au dat medicamente in asa cantitate incit il robotizau. Daca i-ai fi spus sa se arunce de pe fereastra, asta facea. Disperata, am vrut sa plec. Am facut un memoriu, voiam sa public, sa plec. Am mers, cu Sergiu robotel de mina, si la Dinescu, si la Aurel Dragos Munteanu. Pe atunci, era nevoie sa am spate. Altfel, chiar nu reuseai. Am fost reperata si luata de Securitate de la coada la sifoane. Dusa la Securitate. Douaspe ore, in camere diferite. Si securistii treceau prin fata mea si imi aratau hirtii: „Dinescu te face timpita, proasta!", „Mariana Marin te injura!". Si eu le spuneam: „Nu cred!". Nu-mi dadeau apa, ma tineau in frig. Bine, dupa Revolutie, in „Cartea alba a Securitatii", am citit ca Dinescu m-a facut proasta. Apoi, in public, Mariana Marin ma facea turnatoare! Ma rog, dosarul meu este de urmarire, si nu de turnatoare. Apoi, trei zile si trei nopti ne-a urmarit un tip caruia ii dadeam un ceai si-i spuneam ca nu voi ceda niciodata si ca vreau sa plec din tara. M-au lasat sa plec in Franta, in 9 decembrie ‘89.

Astfel de intimplari v-au alterat iubirea cu Daian?

Cum sa va spun, el a fost singurul om din jurul meu care a facut un gest de curaj pe vremea aia. Si-a riscat viata. Nici un barbat din jurul meu nu l-a facut. Eu respect gestul ala si l-am iubit de aceea si mai mult. Casatoria cu el a fost si din partea mea un act de curaj. De atunci, portile mi s-au inchis.

Si iubirea cind s-a terminat?

Traiam intr-o tensiune maxima. Copilul iubit era departe de mine. Sotul era cum era. Eu aveam TBC si faceam tratamente. Nimic nu ne-a afectat iubirea, afara de boala lui.

Pai, acum e normal Paul Daian. Se plimba cu un cocos prin tirgul de carte si face publicitate evenimentelor de la Bookfest.

Nu, nu e normal nici acum. Nici un om normal nu poate sa simuleze atit de bine nebunia. El face pe clovnul, pe episcopul, pe detinutul politic, la Tirgul de Carte. Nici un om normal nu poate sa simuleze aceste chestii daca e normal.

Pai, nu e comanda tirgului?

Nu, toate sint ideile lui. Doar chemarea lui este ideea Tirgului. Nu doar ca se imbraca, ci are o rapiditate in asociatiile de cuvinte, ii ies atit de bine toate bancurile pe care le face in timp ce se plimba ca o namila; un om normal nu poate face asa ceva.