Pe legitimatia de serviciu
a portarului de la Spitalul
de Urgenta scrie portar,
nu medic.

Juristul Filarmonicii e tot jurist si dupa ce primeste o atestare de slujba pe care scrie Filarmonica. In presa lucreaza persoane cu tot felul de calificari. Cateva din aceste calificari, care n-au nici o legatura cu jurnalismul, ii ajuta sa faca bine munci de ziaristi si pe oamenii care au practicat meserii fara nici o legatura cu scrisul. Intr-o vreme, tineam un curs de tehnica scrisului la ziar la o scoala de jurnalism. Fiindca tinerii studiosi nu trecusera niciodata pragul unei redactii, i-am dus intr-una din cele mai bine dotate, unde Ovidiu Ioanitoaia si Catalin Tolontan le-au facut o prezentare a locului. Din cei mai bine de 100 de redactori si reporteri de sport, unul singur terminase o facultate de jurnalism. Dar si acela tocmai fusese concediat, pentru ca nu era trup si suflet omul meseriei.

Exista nenumarate definitii ale jurnalismului si toate comporta imbunatatiri. Toti cei care primesc salariu de la un ziar sau de la o revista se numesc angajati, nu ziaristi. Jurnalismul, prin urmare, sta pe un paradox: e simplu de spus ce nu te face profesionist, dar e mai greu de zis ce te face. Corect ar fi sa conchidem ca abia la pensie stii ce ai fost. Dar si atunci publicul e acela care iti confirma calitatea in breasla. Fiindca pana la urma despre asta e vorba, despre calitatea prezentei. Unii trudesc cu pixul si hartia o viata si sfarsesc asa cum au inceput, intr-un stimabil anonimat. Intre calitate si notorietate nu exista o relatie de necesitate. Dovada cati ziaristi prosti, care se substituie Justitiei
si cateodata si lui Dumnezeu, au devenit foarte cunoscuti, pe cand profesionisti cu un verb controlat si cu simtul situatiei raman inca in al doilea rand al ""formatorilor de opinie"".

Citeste si:

Santajistii de la Cluj, care au provocat intrebarea: sunt ei ziaristi sau nu sunt?, trebuie discutati in parte. De fapt, nici nu conteaza ce sunt, ci doar de care fapte penale sunt invinuiti.
Publicul are tendinta sa vada in ziarist si un caracter. Profesia are, intr-adevar, o seama de imperative
si conditionari morale, dar oamenii
ei sunt la fel de diferiti, ca in oricare alta profesie.

In orice redactii gasesti intotdeauna si derbedei gata sa profite de autoritatea pe care o are in popor a patra putere in stat. Profitori sunt si-n Politie, si-n Justitie, si-n marea administratie, peste tot. Presa nu pierde, cand Politia si Justitia isi fac datoria trimitandu-i in instanta pe santajisti. Dimpotriva, se intareste, devine mai credibila. Numai ca ne-am obisnuit - cu amintirea poeziei din copilarie ""Ceata lui Pitigoi/ Dai intr-unul, tipa doi"" - sa ne anuntam solidari cu orice golan, doar fiindca
e angajatul unui ziar. Nu trebuie nici sa ne desolidarizam cu voce tare, fiindca desolidarizarea e tot un fel
de participare. E destul sa nu facem caz. O prea mare luare in seama aduce in ochii publicului a ajutor. Notorietatea negativa e tot notorietate, blocheaza opinia publica, o timoreaza. Tot intrebandu-ne daca golanii de la Cluj sunt sau nu ziaristi, ii facem noi ziaristi.