BNR va renunta treptat la restrictiile neortodoxe impuse creditarii de la centru si va lasa romanii sa zburde in voie pe tarimul imprumuturilor fara numar. Este un scenariu care va scoate piata bancara dintr-o pozitie stinjenitoare.

La ultima intilnire de analiza a situatiei economiei romanesti, Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei a decis, in intelepciunea sa, sa renunte la una dintre limitarile neortodoxe ale creditarii. A lasat bancile, incepind cu 1 ianuarie 2007, sa acorde credite in valuta si peste de 3 ori capitalurile proprii, motivind ca aceasta masura a condus la scaderea ponderii imprumuturilor in moneda straina la numai 47% din total. Masura este salutara din perspectiva bancilor comerciale romanesti, care nu vor mai fi nevoite sa exporte credite peste granita. Acestea s-au plins in numeroase rinduri de perspectiva in care bancile straine ar putea deschide sucursale in Romania prin simpla notificare la BNR incepind din prima zi de dupa aderare, cu un avantaj net competitiv. Prin decizia de vineri, banca centrala a luat o grija de pe umerii bancilor comerciale, dar asta nu inseamna deloc ca persoanele fizice vor putea lua imprumuturi mai usor. Ramin in vigoare plafoanele de indatorare obligatorii si pentru banci, si pentru cetatenii doritori de imprumut, sub sanctiunile BNR, la fel si rezervele minime obligatorii in lei si valuta. De ce banca centrala a Romaniei continua sa se situeze intr-o pozitie singulara si oarecum stinjenitoare intre celelalte din Europa, unde bancile comerciale sint lasate sa decida, de la caz la caz, cit poate sa se-ndatoreze o persoana? BNR nu are o preocupare reala fata de faptul ca bancile care acorda imprumuturi in ritm accelerat ar putea la un moment dat sa fie coplesite de credite neperformante. Nu stabilitatea financiara din sistemul bancar este preocupanta, ci cea a gospodariilor din Romania, care se indatoreaza accelerat punind gaj casa si salariul pentru ca alte active financiare nu prea au. Mai ingrijoreaza si faptul ca imprumuturile sint utilizate pentru finantarea importurilor, fapt ce duce deficitul in slavi.

Este normal ca, din perspectiva macro, deficitul sa fie sursa de ingrijorare, stabilitatea financiara figureaza si ea printre obiectivele BNR, dupa cel al stabilitatii preturilor. Dar a mentine niste norme unicat in Europa, in conditiile in care bancile comerciale exportau credite si dupa 1 ianuarie unele din aceste norme vor fi inutile, cu efecte minore in dinamica deficitului, este de discutat. Pe de alta parte, si a astepta ca oferta interna de marfuri sa satisfaca cererea de consum dupa aderare este o himera, iar imaginea Consiliului de Administratie al BNR cu pieptul dezgolit la frontierele libere de taxe, o imagine caraghioasa.