Congresul poate fi solutia de salvare a lui Tariceanu in confruntarea sa cu gruparea Stolojan-Stoica. Numai ca o asemenea victorie ar fi una fatala, deoarece nimeni nu le poate asigura liberalilor linistea atita vreme cit cele doua tabere isi pastreaza adeptii, nemultumirile si frustrarile.

Daca analizam obiectiv ceea ce isi reproseaza fiecare grupare, putem identifica doua mari acuze istorice. Pe de o parte, avem oligarhia, coruptia si statele de plati oneroase ale celor care graviteaza in jurul lui Tariceanu si Dinu Patriciu. De alta parte, potentiale legaturi dintre grupul Stolojan cu Securitatea si cu fesenismul istoric. Membrii partidului sint avertizati ca au de facut o alegere intre coruptie, pe de o parte, si neosecuritate amestecata cu neocomunism, pe de alta. O simplificare nedreapta menita sa asigure beneficii taberelor aflate in razboi. La Timisoara cunosc oameni de buna calitate marginalizati in partidul liberal tocmai din cauza faptului ca nu au intrat in jocurile unor insi mediocri, afaceristi de doi bani, interesati la modul penibil doar de beneficii politice proprii. Mediocrii inculti (o spun cu gura mare: un politician trebuie sa fie si cult!) de la conducerea filialei ii acuza ca nu accepta sefia lor primitiva, veroasa si umilitoare.

Din pacate, politica romaneasca este o alegere intre servituti si umilinte pentru putinii oameni de calitate ramasi prin partide. Acest fapt e determinat de constante si istorice batalii parsive in partidele democratice in care au fost inlaturati insii morali carora li s-a spus naivi; pe idealistii politici de care au ris toti i-au umilit alegerile si congresele, i-au umilit cei din virfurile partidelor cu discursuri demagogice, lor li s-a spus cu dispret subtire ca politica trebuie sa fie pragmatica, ca ea isi are propriile legi morale diferite de cele publice. De ei a ris presa, pe ei i-a dispretuit subtire nomenclatura de partid care s-a multumit sa-i bata pe umar si sa le spuna pe numele mic, ca sa le dea senzatia ca sint bagati in seama. De idealurile lor au ris mai ales analistii si intelectualii dezabuzati, care nu si-au facut niciodata iluzii politice, sociale si nationale. Oamenii, chipurile, lucizi si scepticii superiori au fost cei care i-au dezarmat, i-au ridiculizat si au compromis, in cele din urma, politica facuta din crez politic si din ideal. Astazi pari cretin daca indraznesti sa afirmi ca ai vreun ideal politic. Urmarea este ca scena este populata de securisti si hoti care sint, pe cale de selectie naturala, cei mai pragmatici (hotii) si cei mai imorali (securistii), iar noi, tot pe cale natural-istorica, vom fi obligati sa alegem intre unii si altii.