Pe cand eram si eu copil (nici nu-mi vine sa cred ca asta s-a intamplat vreodataa€¦) imi alegeam, asa cum banuiesc ca vi s-a intamplat tuturor, aproape in fiecare zi cate o meserie in functie de activitatile pe care adultii le prestau in jurul meu. Am vrut ""sa ma fac"" rand pe rand tamplar (bunicul), frizer (un vecin), croitor (un var mai mare), ofiter (un unchi barosan), ba chia si gunoier sau cersetor, spre disperarea mameia€¦
Una dintre meseriile cele mai spectaculoase pe care mi-am ales-o si asupra careia am staruit destul de multa vreme a fost aceea de zugrav. Am fost absolut fascinat, pe la sase ani, de echipa care venise sa zugraveasca micuta camera si veranda unde locuiam. Imi amintesc si acum chiar si figurile a celor meseriasi, un zugrav cu parul spicat si ajutorul (ucenicul) lui, revad ca intr-un film reluat cu incetinitorul toate gesturile lor ce mi se pareau de-a dreptul maiestuoase, simt mirosul intepator al varului stins si al diluantului pentru vopsea, aud zgomotul monoton si regulat al pompei care facea presiune in vermorel. Imi amintesc ca multa vreme dupa plecarea lor l-am rugat pe tata sa-mi faca coifuri din ziar, din acelea cum numai zugravii poarta.
Dar dintre toate chestiile care m-au fascinat atunci, cu siguranta cea mai pregnanta impresie mi-au facut-o mainile zugravilor. Maini mari, aspre, cu pielea crapata, cu unghiile degetelor bine conturate de o urma subtire de var imposibil de spalat oricat sapun si apa calda ar fi folosit. Imaginea acelor maini ma urmareste si azi, pentru ca deseori ma surprind in metrou sau in autobuz identificand un zugrav dupa felul in care arata mainile lui. Pe cat de radical au evoluat, in cincizeci de ani, tehnicile si materialele folosite pentru a acoperi peretii cu un strat proaspat de zugraveala (ca tot ""zugraveala"" ii zicem!) pe atat de inconfundabile au ramas mainile oamenilor care practica aceasta meserie, chiar daca ei au schimbat bidineaua cu trafaletul si pompa cu pistolul cu aer comprimat.
Zugravii de azi nu mai poarta coifuri din ziar, ci sepci cu numele firmei inscriptionat deasupra cozorocului. Nu mai incalta papuci de plastic, ci incaltari usoare si comode de tip ""adidas"". Nu mai au pe ei camasi largi, cadrilate si pantaloni de trening, ci salopete. Din vechile si sfintele obiceiuri zugravii au pastrat (si cred ca-l vor pastra in veci) unul ce pare fundamental: sticla cu bere asezata la indemana, sub scara (metalica azi) pe care stau cocotati sau in locul unde se vad ramasitele pranzului frugal, luat in pauza de masa, atunci cand se aseaza pe cutiile goale de vopsea puse cu gura in jos, pentru a-si trage sufletul obosit dar curata€¦