Doru Braia: Talibanismul Societatii Timisoara este regretabil

Jurnalistul Doru Braia considera nedreapta decizia Consiliului de Conducere al Societatii Timisoara de a-l exclude din organizatie pe motiv ca a semnat un angajament cu fosta Securitate. Intr-un interviu acordat ZIUA, cunoscutul disident precizeaza ca dosarul sau contine doar doua file "ce nu au absolut nimic de-a face cu pozitia autentica a unui informator al Securitatii". Braia mentioneaza ca la CNSAS nu exista nici un fel de nota informativa care i-ar fi apartinut, motiv pentru care "sentinta" Societatii Timisoara in cazul sau este cu atat mai nejustificata. Personaj incomod pentru regimul comunist, Doru Braia a organizat, in anii '80, in Germania, mai multe demonstratii anticeausiste. In 1989, scapa teafar dintr-o tentativa de asasinat. Dupa 1990, noul regim de la Bucuresti, deranjat de agresivitatea lui Braia in actiuni pentru protejarea drepturilor cetateanului, l-a expulzat din tara.
Ati fost exclus din Societatea Timisoara pe motiv ca ati avea angajament cu Securitatea. Cum comentati acest fapt?
Sunt consternat sa constat ca cei mai buni prieteni ai mei din Romania, membrii Societatii Timisoara, au ajuns pana la urma sa fie manipulati de o incercare abjecta a securistilor de a distrage atentia opiniei publice de la faptele lor criminale de ordinul milioanelor. De n-ar fi sa amintesc decat de sutele, miile de romani casapiti la granita romano-iugoslava in anii '80, care nu doreau altceva decat sa evadeze din cea mai mare puscarie europeana din acea vreme care a fost Romania.
Ati luat legatura cu cei care au decis excluderea pentru a le explica situatia?
Am luat legatura cu presedintele Societatii Timisoara, dl Florian Mihalcea care, inexplicabil, mi-a raspuns ca "talibanismul" membrilor Societatii Timisoara nu a mai dat putinta unor reflectii asupra activitatii mele, deja public cunoscute, impotriva securistilor si a Securitatii. Domniile lor s-au lasat convinsi de acest zvon - ca as fi avut un angajament de informator cu Securitatea - care s-a concretizat in doua file dintr-un dosar de retea ce nu au absolut nimic de-a face cu pozitia autentica a unui informator al Securitatii. Este acolo, in dosarul de retea, un formular batut la masina pe care ca militar in termen am fost la ordin obligat sa-l semnez, intrucat unitatea de munca la care fusesem incorporat se afla la constructia hotelurilor de pe malul Marii Negre, in anul 1971. Drept pentru care, fiind zona de frontiera, ni s-a atras atentia sa observam orice miscare suspecta si s-o raportam imediat superiorilor nostri. Sa ne amintim ca, in 1971, Romania se afla la doar trei ani de invazia sovietica din Cehoslovacia si o oarecare psihoza stapanea absolut toate nivelele militare romanesti. A doua fila este o plastografie ordinara, facuta probabil de un securist de grad inferior, care conform normelor atunci in vigoare voia sa se evidentieze si printr-o asemenea racolare. Doar ca nivelul intelectual al respectivului se dovedeste a fi fost foarte precar din moment ce testul respectiv contine cateva greseli de ortografie elementare, pe care eu nu as putea sa le fac nici in cea mai avansata stare de ebrietate.
Veti solicita expertiza unui grafolog?
Sigur ca am solicitat. Dar atrag atentia ca dibacia, dar si posibilitatile tehnice ale Securitatii - din acea vreme chiar - lasau posibila crearea unei plastografii aproape perfecte din punct de vedere grafic. Asta inca nu poate insemna ca este autentic scrisul meu, cum nu a fost scrisul meu nici atunci cand, in 1984, regretatul Ion Ratiu a primit, la Londra, o scrisoare "olografa" de la mine, prin care "incercam sa-l impiedic" sa puna in functiune o organizatie a romanilor liberi pe care o convenisem impreuna. Si atunci, serviciile de specialitate germane pe care le-am alarmat, mi-au dovedit ca exista posibilitatea tehnica computerizata de a copia, prin scanare, caracterul de scris al oricui, in urma interceptarii unui inscris olograf si apoi redarea printr-un program computerizat. Ceea ce pe mine practic ma scoate din postura de colaborator sau informator al Securitatii este chiar o remarca continuta intr-o apostila facuta de nimeni altcineva decat generalul de atunci, Aristotel Stamatoiu, care scria, citez: "Ce fel de informator este acesta care nu a dat nici o informare?".
Cand mai mergeti la CNSAS?
Nu am mai fost chemat la CNSAS. Eu m-am dus saptamana aceasta la CNSAS dupa ce agentiile de presa si apoi canalele de comunicare au anuntat ca acolo ar fi ajuns niste note informative din partea mea. Am fost martea trecuta, ca sa constat, cum stiam deja, ca nu exista la CNSAS absolut nici un fel de nota informativa care mi-ar fi apartinut. Asa ca o calitate de informator al Securitatii este exclusa.
Va ganditi sa solicitati Societatii Timisoara rejudecarea cazului?
Formal, am facut-o, dar mi s-a dat de inteles ca intransigenta domniilor lor este atat de profunda incat nu mai au rabdarea de a analiza asa cum se cuvine. De altfel, vreau sa atrag atentia asupra unui lucru ce l-ar viza pe colegul nostru, jurnalistul Carol Sebastian, ca au existat oameni care, printr-un santaj sau altul - cum este si cazul lui - au semnat angajamente de colaboratori. Dar, lucru evident in cazul lui Carol Sebastian, au dezinformat Securitatea si nu au informat-o. Ceea ce nu se poate numi colaborare, ci sabotare a Securitatii - situatie in care se afla mult mai multi romani. Asa ca, atat Societatii Timisoara care m-a exclus, dar mai ales CNSAS, le atrag atentia asupra discernamantului de care trebuie sa dea dovada, pentru ca altfel se va confirma ceea ce ne spunea, la inceputul anilor '90, celebrul intelectual polonez Adam Micknik. Citez: "Daca vom da crezare suta la suta celor continute in dosarele Securitatii, va fi victoria finala a Securitatii". In ceea ce ma priveste, ii asigur pe cititorii dvs. ca raman acelasi Doru Braia pentru care un securist bun nu poate fi decat un securist mort, asa cum si pentru Eli Wiesel un nazist bun nu va putea fi decat un nazist mort. Va veni o zi cand imi veti da dreptate.

---

Despre autor: