Desi tot mai contestata in statele UE, lupta cu tauri ramine pentru multi spanioli o traditie la care n-ar renunta nici in ruptul capului.

descarca fisier video

„ˇBuenas tardes! Nos ofrece una gran feria taurina". „Olé!" Plaja atent nivelata pare o insula perfect rotunda in marea de iberici - doua mii dintre cei 13.000 de locuitori ai provinciei Villanueva del Pardillo, o „statiune" cocheta aflata la 25 de kilometri de Madrid, linga Las Rozas, unde pina mai deunazi se antrenau Raul, Ronaldo sau Beckham, iar acum jucatorii nationalei Spaniei. Crescuti pentru a muri

Nici unii, nici altii nu se bucura de un succes mai mare decit Manolete sau Paquirri, nume fara prea mare rezonanta pe continent, dar adevarati idoli in Spania. Ambii au auzit ultimul „Olé!" prinsi intre coarnele taurilor. Acum, ca e din nou Fiesta, „Plaza de Toros" asteapta jocul ucigas al copitelor. Ca la o prezentare de moda intra in scena artistii. Olé! Mai intii picadorii, cu un numar de cai imprumutat parca de la circ, executat mistic in ritmul fanfarei. Olé! Urmeaza toreadorii, la fel de eleganti in spatele mantiei rosii. Olé! Toti ies pentru a-i face loc celui mai furios artist.

Olé! Olé! Olé!

Crescuti special intr-o traditie de sute de ani pentru un joc mortal de citeva minute, taurii isi fac incalzirea in compania toreadorilor si sub ropotele de aplauze ale asistentei sensibile la fiecare fenta, de fiecare data cind mantia rosie mingiie coarnele bovinei. Gratia face toti banii. Glezna fina conteaza mai ceva ca la fotbal. Iar cind taurul nu mai vede rosu in fata ochilor, inseamna ca sfirsitul ii este aproape. Javier Mayoral, picador celebru si pe „Las Ventas" - patria luptelor cu tauri din Spania -, isi pregateste cu gratie miscarile. Nici nu si-a „decorat" inca adversarul cu prima „rejón de castigo" - sulita de deschidere - ca a si cistigat publicul de partea sa. Olé! Cu fiecare accesoriu infipt in spatele taurului, tensiunea creste. Parca si fanfara cinta mai tare. Dintr-o data, liniste. Picadorul primeste de pe margine „rejón de muerte" - sulita mortii. O studiaza atent, apoi taurul. Fenta in stinga, calul se napusteste in dreapta, taurul - groggy - nu reactioneaza si, intr-o fractiune de secunda, virful armei, pozitionat cu rigla intre coarnele animalului, il pune la pamint mai repede decit un pumn al lui Mike Tyson. Olé!

Omagiul pentru artistul cazut la datorie - moartea animalului pare mai degraba simbolica in ochii spaniolilor, care, daca virtuozitatea si gratia toreadorilor nu se ridica la nivelul asteptarilor, pot trece de partea taurului garantindu-i astfel viata - si pentru supravietuitor se confunda.

Trofeul: urechea taurului

Mii de batiste albe fluturinde confirma succesul reprezentatiei. Iar presedintele coridei este obligat sa-i ofere matadorului trofeul mult rivnit - urechea taurului. In cazul unei reprezentatii de exceptie, acesta poate primi ambele urechi, plus coada animalului. N-a fost cazul. Poate urmatorii. Martín González Porras si Iván Magro nu s-au ridicat nici la nivelul lui Mayoral. Au primit insa urechea. Ceea ce, din exterior, parea sa constituie punctul culminant, aparitia in sa in fata taurului si a unei femei, Paty Gómez, n-a iesit din nota spectacolului. Chiar daca s-au inmultit in ultimul timp, ibericii inca nu s-au obisnuit cu prezentele feminine in rotundul de nisip. Pina la final, taurii si-au probat inferioritatea in fata oamenilor. Ceea ce nu se intimpla intotdeauna. De aceea, inaintea fiecarui spectacol se aud aceleasi cuvinte: „ˇQue Dios reparta suerte!" - „Dumnezeu sa imparta noroc!".

Istoric Corida reprezinta un adevarat sport national in Spania, prezent si in Portugalia, in sudul Frantei si masiv in America Latina. Avind radacini in Roma antica, lupta cu tauri este privita ca o parte a culturii nationale iberice. Pentru toreador, cel mai important moment e reprezentat de lovitura finala. Cei mai apreciati luptatori isi rapun taurul din prima, fiind considerata acceptabila si a doua incercare. Cei care nu reusesc nici din a treia lovitura isi atrag dezaprobarea publicului. Acest sport este insa puternic contestat de activistii pentru drepturile animalelor, Barcelona declarindu-se, simbolic, oras anticorida. Cu toate acestea, inca mai au loc lupte cu tauri, ceea ce este interzis in Insulele Canare, unde sint totusi legale luptele cu cocosi.