Ieri, 13 noiembrie 2006, Comitetul Executiv al PNL a conditionat revenirea lui Theodor Stolojan in partid de renuntarea la Platforma de la Pitesti. O lovitura puternica data lui Theodor Stolojan. Nici acum, la cateva zile dupa lansare, nu stim dedesubturile momentului numit Apelul la unitatea PNL. Intre timp au avut loc suficiente interventii publice ambigue pentru ca adevaratele teluri ale celor 35 sa intre si mai mult in ceata. In astfel de imprejurari, opinia publica nu se complica prea tare cu nuantele. Pana la ea ajung, pentru a forma credinte, doar trasaturile ingrosate ale incalcelii de intamplari:

Un numar de lideri PNL au lansat un Apel vizand revenirea lui Theodor Stolojan in PNL. Conducerea PNL n-a respins din start o asemenea posibilitate. Theodor Stolojan nu s-a asezat pe o pozitie radicala de refuz. E drept, domnia sa a pus unele conditii. In divort de esenta cu nuantele, opinia publica a retinut doar atat ca Theodor Stolojan nu s-ar da inapoi de la o revenire in PNL. Mult mai important, in paralel cu acest dialog dus prin mass-media intre Rebel si Conducerea actuala a PNL s-a lansat zvonul ca Theodor Stolojan a cazut la invoiala cu dusmanii sai, ca isi negociaza revenirea intr-un post de conducere din PNL si ca Apelul a fost un siretlic acceptat de ambele parti pentru a pregati terenul impacarii. Zvon intarit si de reactia confuza a celorlalti semnatari ai Platformei. Prin tacere, acestia au adancit banuiala ca se simt in prejma unei tradari din partea lui Theodor Stolojan. Asa cum am scris in comentariul de luni, 13 noiembrie 2006, intreaga tarasenie e perceputa de opinia publica autohtona ca un nou episod dintr-o telenovela de mahala a politicii dambovitene. Nu stim cum se va incheia acest nou episod al relatiei cu hachite dintre conducerea PNL si Platformisti. Indiferent de rezultatul final - reintoarcerea lui Stolojan in PNL, esecul negocierilor, continuarea sau incetarea cruciadei disidente - intreg taraboiul il loveste puternic pe Theodor Stolojan. Sau, mai precis, loveste mitul seriozitatii lui Theodor Stolojan.

Cota de simpatie a fostului consilier prezidential se intemeiaza pe credinta romanilor intr-un Theodor Stolojan altfel decat marea masa a politicienilor damboviteni. Din vremea guvernarii sale, Theodor Stolojan si-a pastrat imaginea unui personaj inflexibil, refuzand mis-masurile moldo-valahe, gata sa cada lat decat sa accepte un compromis. Cresterea PNL in sondajele din 2003-2004 si-a avut explicatia in imaginea unui lider chemat in ajutor de liberali si care a acceptat acest sacrificiu numai si numai de dragul unui proiect. A venit legendara scena a plansului practicat de Traian Basescu in vazul natiunii. Victoria lui Traian Basescu se explica si prin cota de credibilitate pe care o detinea Theodor Stolojan. Liderul PNL nu era perceput ca un smecher de iarmaroc. Drept urmare, electoratul a crezut intr-o retragere a sa din motive de sanatate. Dezvaluirile ulterioare n-au reusit sa spulbere total aceasta credinta a electoratului.

Succesul Platformei s-a hranit din convingerea ca Theodor Stolojan a pornit cruciada de pe pozitiile unei personalitati revoltate de jongleriile afaceriste si politicianiste ale actualei conduceri a PNL. Raspunsul dat de Theodor Stolojan a fost catastrofal prin raportare la imaginea sa de om care a pornit sa critice actuala conducere din motive profunde. Ne-am fi asteptat de la Arhanghelul luptei impotriva actualei conduceri a PNL la un raspuns de o radicalitate menita sa inghete sangele in venele celor care s-au gandit o clipa ca Theodor Stolojan ar putea fie si zambi la ideea unei reveniri in PNL ca presedinte executiv sub conducerea lui Calin Popescu Tariceanu. Theodor Stolojan a lasat impresia ca e angajat intr-o negustorie de principii. Mai mult, dupa un raspuns favorabil, a plecat din tara. Tocmai pentru a nu fi obligat sa raspunda imediat declaratiilor la cald ale actualei conduceri. Semn ca vrea sa pregateasca terenul pentru recasatorire dupa un divort cu taraboi. Arhanghelul si-a lasat in jos aripile de vultur si s-a facut curca. De dragul unei functii!