Toata istoria incepe saptamana trecuta, pe o terasa ieftina din Sibiu. Imi beam linistit cafeaua de dimineata, cand au aparut si au cerut voie sa stea langa mine un mos cu barba si palarie si un ins mai tinerel cu sapca. Din ce discutau cei doi

Toata istoria incepe saptamana trecuta, pe o terasa ieftina din Sibiu.
Imi beam linistit cafeaua de dimineata, cand au aparut si au cerut voie sa stea langa mine un mos
cu barba si palarie si un ins mai tinerel cu sapca.
Din ce discutau cei doi
am dedus ca batranul, tigan cortorar, fusese deportat la Bug in 1942
si acum voia despagubiri.

M-am bagat in vorba si asa am ajuns sa fiu invitat acasa la Stan Aurel, in suburbia sibiana Gusterita.

BARCA DE CARTON. Proprietarul are 72 de ani si avea 8 ani atunci cand, in noaptea de 15 septembrie 1942, au navalit jandarmii in casa alor lui. Familia Stan era formata din tigani semi-nomazi, care aveau si case, dar si mergeau cu carutele prin tara, sa vanda vase din metal si sa faca burlane. Li s-a dat o noapte sa-si stranga lucrurile, apoi au fost dusi, sub escorta, la gara. I-au trantit in niste vagoane de vite, care aveau podeaua gaurita, sa-si poata face nevoile. In fiecare vagon jandarmii au pus un butoi cu apa si au aruncat cativa saci cu paine, ceva slanina si branza sarata, dupa care au sigilat usile. Tiganii habar n-aveau unde sunt dusi si ce o sa-i astepte.

Dupa trei zile de mers cu trenul au ajuns pe malurile Nistrului, unde-i asteptau trupe germane si romane. Jandarmii impreuna cu functionari ai Ministerului de Finante i-au cautat de aur. Trecuti peste Nistru, au fost luati de niste cazaci cu carute. O parte dintre ei au ramas in ""grija"" autoritatilor romane, iar altii au fost predati germanilor, care trebuia, teoretic, sa-i duca peste Raul Bug. Aurel Stan isi aminteste ca in acest moment au murit primii dintre ei. Ca sa faca economie de gloante, nemtii, oameni ""ingeniosi"", le facusera un fel de barci din carton lacuit, care parea lemn. Barcile se dezintegrau la jumatatea apei si ei se inecau.

MATELE-N PALARIE. Din cand in cand mosul era intrerupt de Floarea Caldarar, concubina lui, care avea doar 3 ani in momentul deportarii. Amintirile Floarei sunt destul de putine, dar socante. I-au ramas intiparite-n creier cateva imagini, parca desprinse dintr-un film horror. Una dintre ele este cu un var de 18 ani, prins de politia auxiliara formata din ucraineni in timp ce fura niste palarii de floarea-soarelui: ""I-or dat cateva bate apoi l-or puscat in burta, de i-or dat matele p-afara. El n-o cazut imediat, si-o scos palaria din cap si incerca sa-si prinda matele cu ea. S-o chinuit vreo juma de ora, baietul, pana€™ sa moara, parca vaz si acum"". Floarea mai ""vede"" cum mama ei era batuta de fata cu toata lumea si pusa sa faca genuflexiuni si culcat-drepti atunci cand voiau gardienii sa se distreze.

Si nea Aurel a asistat la executii: ""Era doi tineri, sot-sotie, care a luat niste ceapa de pe camp. I-or pus sa-si sape groapele singuri, apoi i-or puscat, intai pe ea, dup-aia pe el. Or pus alti tigani sa puna pamant peste ei"".


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.