In urma cu 50 de ani, trupele sovietice, chemate la 4 noiembrie 1956 de Janos Kadar, intrau in Budapesta pentru a inabusi in sange Revolutia ungara. Chiar in acele zile in care tancurile "fratilor de la rasarit" striveau sub senile lupta pentru libertate a ungurilor, la 7 noiembrie, aparea in cotidianul "Elore", editorialul "Bizalom" (incredere) - semnat de scriitorul Andras Sütö, laureat al premiului de stat. Dupa o desantata apologie a Marii Revolutii din Octombrie si a partidului comunist sovietic, articolul incita la reprimarea armata a celor care luptau pentru suveranitatea nationala a Ungariei si a sechestrarii poporului ungar intr-un sistem politic strain si neviabil. El dovedeste ca pentru a cunoaste trecutul cuiva nu este neaparat necesara scotocirea dosarelor securitatii, ci doar consultarea colectiilor ziarelor vremii...
Incredere
"Intr-o scrisoare trimisa lui Alexandru cel Mare, Parmenion il avertiza sa nu aiba incredere in Filip, medicul sau preferat, pentru ca Darius, imparatul persilor l-a cumparat pe acesta ca sa-l otraveasca. Alexandru cel Mare a citit scrisoarea si, in timp ce inghitea leacul pe care medicul i-l pregatise, i-a intins-o lui Filip ca s-o citeasca si el. In legatura cu aceasta mica istorie, se spune ca, napadit de emotie, Jean-Jacques Rousseau a exclamat: "Ce extraordinara marturisire de credinta a fost inghitirea acelei doctorii!"
Increderea reprezinta marturisirea credintei. increderea neconditionata fata de cel cu care ai incheiat un legamant pentru a porni pe drumuri necunoscute, indepartate, periculoase. Incredere fata de acela pe care l-ai primit in inima ta si care te-a primit in inima lui. Exista, oare, putere mai mare decat increderea? Imi pun aceasta intrebare acum, cand meditez asupra invatamintelor istorice ale zilei de 7 noiembrie, sarbatoarea noastra stelara. Vorbesc despre invataminte, intrucat roadele le cunoastem: traim, vibram in fiinta noastra, amplificam, spre fericirea poporului nostru, mesajul acestei zile. Traim aceasta mare zi deoarece proletariatul rus a repurtat impotriva capitalismului o victorie fara pereche pana astazi in istoria universala, preschimband legitatea fizica a lantului reactiunii. Marea Revolutie din Octombrie a stimulat victoria revolutiei in China si dorinta de libertate a tuturor popoarelor lumii. Aceasta revolutie a facut sa straluceasca pentru clasa noastra muncitoare, ca si pentru muncitorii din toate tarile lumii, speranta in victoria ei sigura.
As dori sa evoc, in gama sentimentelor fiecarui luptator, puterea increderii ca pe cea mai pretioasa invatatura. Deoarece revolutia lui Lenin a fost un salt in necunoscut. Atunci cand partidul lui Lenin a afirmat ca "acum insa, arma criticii trebuie inlocuita cu critica armelor ca o garantie a victoriei finale" (s.n.), in marea hotarare, in randul multimilor, a stralucit increderea fata de Lenin. in bataliile castigate sau pierdute, in prima salva de tun, sau in momentele grele ale interventiei straine, a trait in inimile luptatorilor acea credinta ca adevarul partidului este si adevarul lor si invers: adevarul lor este si adevarul partidului. Caci legatura de nezdruncinat este increderea. Nemurirea lui Lenin si taria partidului sau se pot rezuma probabil cel mai bine in cuvantul incredere. Forta maselor fauritoare de istorie, credinta si maturitatea lor au constat in increderea comunista. Aceasta lege a creatiei reprezinta forta eliberatoare a capacitatii poporului. Cu aceasta credinta au pornit la lupta comunistii din tara noastra si cu aceasta vom duce la victorie dreptatea poporului: socialismul."
Andras Sütö, laureat al premiului de stat
Replica "acestea au fost vremurile" nu se sustine. In timp ce tancurile sovietice trageau fara mila in revolutionarii unguri iar Andras Sötü justifica, in numele "victoriei finale", folosirea "criticii armelor" fata de cei de acelasi sange cu el si cerea incredere in "revolutia lui Lenin si taria partidului sau", au existat in Romania numerosi maghiari curajosi si cinstiti care au fost solidari cu Revolutia ungara. Se numara printre ei poetul si scriitorul Geza Paskandi, studentii Benedek Nagy, Gyorgy Koczka, Kalman Kelemen, Gyula David, Lajos Vastag, Iren Peterffy, pentru a-i aminti doar pe cativa, sau universitarii dr. Istvan Dobai si dr. Janos Dobri. Toti au facut ani grei de temnita. Au fost condamnati si preoti: 12 evanghelici, 6 unitarieni, 11 la Institutul Teologic protestant din Cluj. Au fost insa si 13 condamnari la moarte in procesele grupurilor Szoboszlay si Valea lui Mihai. A fost condamnat la moarte si romanul Teodor Marginean, locotenent major in regimentul de tancuri de la Prundul Birgaului, pentru ca a pornit cu unitatea sa sa-i elibereze din penitenciarul din Gherla pe cei care fusesera arestati. Multi romani, indeosebi studenti, au infundat puscariile pentru curajul de a fi simpatizat cu revolutionarii din '56. La Timisoara lui Aurel Baghiu si Caius Mutiu li s-au confiscat tineretea si viitorul pentru vina de a fi organizat adunarile studentilor, iar la Bucuresti, Stefan Negrea (care s-a sinucis in inchisoare) si Paul Goma au avut aceeasi soarta pentru curajul de nu fi fost de acord cu baia de sange de la Budapesta. Si asta dupa infrangerea revolutiei!
Devenit, dupa 1990, presedinte de onoare al Uniunii Mondiale a Ungurilor, Andras Sötü anunta in 1996, cand se implineau patru decenii de la izbucnirea revolutiei, ca este necesara depistarea si strangerea intr-o culegere a tuturor documentelor aparute in Ungaria, Transilvania si Subcarpatia ucraineana care au legatura cu tragedia din 1956. Republicarea editorialului din Elore vine, chiar daca cu intarziere, in intampinarea acestei initiative... Recitind acest text, scris cu evidenta jubilatie estetica, de fostul scriitor proletcultist laureat al premiului de stat si membru al CC al PCR, reciclat dupa 1989 in cel mai reprezentativ "carturar al maghiarimii", virulent anticomunist si presedinte de onoare al Uniunii Mondiale a Ungurilor, oricine isi poate da seama ca nu talentul sau cultura ii lipseau, ci doar caracterul si capacitatea de a se rusina. (D.S.)