"Tribunalul Special Irakian" a fost finantat de catre Departamentul Justitiei din SUA cu 138 de milioane de dolari * O echipa de consilieri juridici si avocati americani de la "Regime Crimes Liason Office" s-au ocupat de instrumentarea procesului * Echipa de juristi americani a fost gazduita chiar de Ambasada SUA de la Bagdad * Seful echipei, Greg Kehoe, a fost numit direct de presedintele Bush * Martorii de la Dujail, prezenti la proces, aveau in 1982, pana in sase ani * "Human Rights Watch" considera ca verdictul s-a dat pe "probe irelevante" * Saddam a sustinut ca, in orice stat din lume, o tentativa de asasinare a presedintelui tarii este si trebuie pedepsita exemplar * Washingtonul s-a temut tot timpul ca Saddam va dezvalui in proces amploarea relatiilor Irakului cu SUA din anii '80, in timpul razboiului cu Iranul fundamentalist * Atunci Saddam era poreclit in Statele Unite "leul din Bagdad", pentru ca lupta contra fundamentalistilor * Acum, Saddam a devenit "macelarul din Bagdad" * Procesul lui Saddam a fost televizat in direct, dar cu un "decalaj" de o jumatate de ora, pentru cenzura militara
Cazul Dujail
Observatorii mai putin avizati au fost probabil surprinsi sa constate ca, in primul proces impotriva lui Saddam Hussein acuzarea nu s-a referit la "genocid", "epurare etnica" sau "arme de distrugere in masa", preferand sa se concentreze asupra unui incident aparent minor pentru reputatia lui Saddam. Explicatia este simpla. Americanii doreau un proces scurt, care sa nu abordeze chestiuni stanjenitoare pentru Washington, de genul cooperarii din anii '80 a SUA cu regimul de la Bagdad. Ultimul lucru pe care si l-ar putea dori SUA ar fi sa-i ofere lui Saddam Hussein, pe termen nedefinit, o tribuna de la care acesta sa poata inflama lumea araba. Aducand, eventual, in discutie si subiecte incomode pentru Casa Alba.
Pentru a preveni "derapaje" similare celor inregistrate in procesul lui Milosevici de la Haga, americanii au insistat ca impotriva lui Saddam Hussein sa se retina un numar cat mai limitat de capete de acuzare. In final, au fost anuntate sapte (comunicate oficial inculpatului la 1 iulie 2004). Acestea se refera: 1. campania de epurare etnica, din 1988, impotriva kurzilor din Anfal; 2. gazarea kurzilor din localitatea Halabja, in 1988; 3. invadarea Kuweitului; 4. inabusirea revoltelor kurde si siite dupa razboiul din Golf; 5.uciderea, vreme de 30 de ani, a opozantilor politici; 6. masacrarea in 1983, a membrilor clanului Barzani din provincia Arbil; 7. uciderea, in 1974, a cinci clerici siiti.
In mod ciudat, la 19 octombrie 2005, Saddam Hussein si alti sapte inculpati au fost pusi in fata unei acuzatii care nu face parte din lista de mai sus. Este vorba despre implicare in masacrul de la Dujail, din 1982. Procurorul Jaafar al-Ausawi, cel care conduce echipa acuzarii, a declarat ca a ales, in deschidere, acest dosar pentru ca este cel mai usor de probat. Si, apoi, el mai are un avantaj: nu ii implica pe americani.
Actualul proces contra lui Saddam se concentreaza asadar doar pe un singur cap de acuzare: represiunea de la Dujail - un sat siit situat la circa 80 de kilometri de Bagdad - locul de bastina al fostului premier Ibrahim al-Jafaari si al partidului islamist al acestuia, "Dawa Party". Faptele incriminate in dosar s-au petrecut in vara lui 1982, in plin razboi cu Iranul.
La 8 iulie 1982, mai multi siiti inarmati au deschis focul asupra unui convoi de automobile in care se afla Saddam, incercand sa-l asasineze pe presedinte - cu largul concurs al serviciului secret iranian. Represaliile Bagdadului nu au intarziat. In jur de 1500 de persoane au fost arestate si incarcerate la inchisoarea Nugra as-Selman, un fort vechi construit de britanici la granita cu Arabia Saudita. Dintre acestia, 143 de barbati si adolescenti au fost judecati in regim de urgenta pentru tentativa de asasinare a lui Saddam. Au fost condamnati la moarte pentru "crime antiguvernamentale" si executati. In completul de judecata care a pronuntat sentinta s-au aflat fratele vitreg al lui Saddam si totodata seful serviciilor secrete - Barzan Tikriti - fostul vicepresedinte Taha Yassin Ramadan, si judecatorul Awad Bander Sultan, care a prezidat completul de la Dujail. Acum, cu totii se afla in boxa acuzarii.
"Human Rights Watch" considera "irelevante" probele contra lui Saddam
Expertul Nehal Bhuta de la "Human Rights Watch" a explicat ca procurorii irakieni trebuia sa probeze faptul ca Saddam personal a ordonat represaliile de la Dujail din 1982 si ca el - si nu altcineva din stafful sau - a ordonat executarea celor 148 de siiti.
Probele administrate sunt doar "emotionale" - a explicat Bhuta - dar nu il leaga "direct" pe Saddam de evenimentele de la Dujail, ceea ce este esentia in proces.
"Marturiile pe care le-am auzit pana acum sunt, fara indoiala, miscatoare, dar ele nu sunt suficiente in proces, iar aceasta ne preocupa in primul rand", a spus Bhuta care a urmarit procesul de la bun inceput ca delegat "Human Right Watch" (HRW).
Procurorul-sef, Jaafar Al-Mousawia declarat pentru "Associated Press" ca dosarul, care are peste 800 de pagini, includea si documente care l-ar arata pe Saddam ordonand interogatorii, executii, iar in unele cazuri dand dovada de clementa. Dar, a adaugat Al-Mousawi, instanta le va prezenta in proces mai tarziu.
"Avem multe asemenea documente, dar planuim sa le prezentam mai tarziu" a declarat Al-Mousawi pentru "Associated Press". Cand mai tarziu, Al-Mousawi nu a precizat. Desi asemenea probe ar trebui sa existe la dosar.
Probele existente la dosar il arata mai degraba pe fratele vitreg al lui Saddam - Barzan Ibrahim - ca autor al represaliilor si executiilor, in calitatea sa de sef al serviciului secret irakian, "Mukhabarat". Cel care a anchetat tentativa de asasinat. Un alt implicat in represalii pare sa fie adjunctul lui Saddam, vicepresedintele Taha Yassim Ramadan.
Marieka Wierda - expert legal la "International Center for Transitional Justice" din New York - afirma ca aparatorii lui Saddam ar putea sa invoce faptul ca acesta nu era la curent cu toate masurile luate de fortele de securitate la Dujail, dupa atentatele nereusite. Ca reprezentanti ai "Human Rights Watch", Wierda si Bhuta considera ca numai o marturie acuzatoare venita de la unul dintre apropiatii lui Saddam ar putea schimba soarte procesului. O asemenea marturie nu se va putea obtine decat in schimbul acordarii "imunitatii", sustin cei doi.
Procurorul Khamis al-Obeidi a declarat: "Marturiile stranse se bazeaza, in mare masura, pe zvonuri. Toti martorii care au acceptat sa vina inaintea tribunalului erau, in 1982, copii de aproximativ sase ani. Marturiile lor se axeaza pe ce au auzit in familie. Dar in mod clar, nu il incrimineaza juridic pe "Saddam", a declarat Obeidi lui "Associated Press".
Pe 5 decembrie 2005, Saddam Hussein l-a intrebat pe judecator: "Nu este oare, dreptul lui Saddam sa-i urmareasca pe cei care au atentat la viata sa ca presedinte si au deschis focul asupra sa? Nu se intampla in toate statele lumii la fel?" Judecatorul a preferat sa taca.
Doi judecatori schimbati, doi avocati asasinati
Procesul lui Saddam, care a debutat pe 19 octombrie 2005, a trecut dintr-o criza in alta. Presedintele completului desemnat initial - Rizgar Muhammad Amin - a incercat sa dea procesului o umbra de legitimitate juridica. Si le-a permis lui Saddam si avocatilor sai sa se apere cat de cat. Ca urmare, Amin a fost criticat atat de guvernul irakian, cat si de Administratia Bush, fiindca "nu controleaza sedintele de judecata".
Vizitand Bagdadul in decembrie 2005, senatorul Arlen Specter - presedintele lui "Judiciary Committee" din Senat - i-a spus direct lui Amin ca este profund dezamagit deoarece Amin i-a permis lui Saddam sa "domine" sedintele de judecata.
"Dumneata judeci un macelar, care si-a macelarit propriul popor. Un tortionar care si-a torturat poporul. Probele care trebuie administrate sunt acelea care sa vorbeasca despre aceste excese, nu daca Saddam este vinovat sau nu de ele", a explicat senatorul Specter.
Ceea ce nu a inteles, se pare, Amin a fost sugestia lui Specter ca, intr-un asemenea proces, nu conteaza prea mult daca Saddam a fost sau nu direct raspunzator de excese. Ci, ca interventia SUA in Irak a pus capat unui "regim criminal". Caracterul criminal al regimului Saddam Hussein facea obiectul procesului de la Bagdad. Rizgar Amin, primul presedinte al completului de judecata in procesul lui Saddam, a fost silit sa demisioneze pe 9 ianuarie 2006. Locul sau a fost ocupat de judecatorul Said Hammashi, doar pentru scurta vreme.
Ali Lami, seful "Comisiei Nationale de De-Baathificare" din guvernul irakian, l-a acuzat imediat pe Hammashi ca a fost membru al Partidului Baath (national-socialist), la putere in epoca lui Saddam Hussein. Desi Hammshi a negat aceasta acuzatie, a fost la randul sau revocat din functie.
In fruntea completului de judecata a fost desemnat Raouf Abdel-Rahman, care a dat imediat afara intregul grup de avocati ai apararii (doi dintre avocatii apararii fusesera asasinati inca inainte de inceperea procesului). Abdel-Rahman a impus apoi "avocati din oficiu" pentru Saddam si ceilalti acuzati, in ciuda obiectiilor acestora.
Un alt aspect, relatat de "New York Times" din 25 februarie 2006, este comportamentul "apatic" al lui Saddam din ultima vreme. "Times" sugereaza ideea drogarii lui Saddam, pentru ca procesul sa se desfasoare in sensul dorit de Washington.
Schimbarile acestea fortate au creat impresia pentru expertii lui "Human Rights Watch" si "Amnesty International" ca procesul lui Saddam este intens manipulat politic.
"Solicitarea ca presedintele desemnat initial al completului de judecata, Rigzar Amin, sa-si dea demisia reprezinta un atac la independenta Justitiei", a declarat Richard Dicker, directorul "Programului Justitia Internationala" din cadrul lui "Human Rights Watch".
Profesorul de drept Michael Scharf, unul dintre consilierii juridici ai tribunalului din Bagdad, si instructor al judecatorilor irakieni implicati in procesul lui Saddam, a exprimat opinii similare in "Los Angeles Times". Tribunalul este departe de a functiona normal" - a spus Scharf.
Manipularea politica a procesului lui Saddam era usor de anticipat, prin prisma relatiilor de colaborare din trecut ale celui denumit acum "macelarul din Bagdad" cu Administratiile republicane Ronald Reagan si George H. W. Bush, din anii '80. Chiar si din simplul fapt ca "procesul international" se tine la Bagdad, in Irakul ocupat de fortele americane, si nu la Haga, asa cum au solicitat aparatorii lui Saddam.
Legitimitatea juridica a procesului de la Bagdad
"Human Rights Watch", "Amnesty International" si alte organizatii internationale au avertizat Washingtonul ca procesul lui Saddam ar putea sa fie declarat ulterior drept "ilegitim". In primul rand fiindca Tribunalul Special Irakian a fost creat in baza unei legi promulgate chiar de fortele Coalitiei din Irak. Ceea ce pune serioase probleme juridice. Cu atat mai mult, cu cat invazia americana nu a avut girul Consiliului de Securitate al ONU. Avocatii lui Saddam considera ca acesta este perfect indreptatit sa puna la indoiala legitimitatea unui tribunal creat pe baza unei invazii ilegale.
Administratia Bush insista asupra faptului ca Saddam Hussein "este judecat in Irak, de irakieni". In realitate, insa, multe dintre culisele procesului sunt dirijate de la Washington.
La 7 iunie 2005, cotidianul "New York Times" scria: "Mai mult de 50 de consilieri juridici si avocati americani au pregatit in secret cateva sute de investigatori si judecatori irakieni, din care insa nici unul nu are vreo pregatire in domeniul drepturilor omului, sau experienta in asemenea cazuri de mare complexitate.
Procesul lui Saddam a fost instrumentat de "Regime Crimes Liaison Office"
Tribunalul Special Irakian a fost finantat de catre Departamentul de Justitie al SUA cu suma de 138 de milioane de dolari. Echipa de consilieri juridici si avocati americani, trimisi special de Statele Unite la Bagdad pentru instrumentarea "procesului lui Saddam" - apartinand lui "Regime Crimes Liaison Office"- a fost cazata chiar in interiorul Ambasadei SUA. Seful echipei, Greg Kehoe, a fost numit direct de presedintele Bush pentru aceasta misiune.
John Case, seful ONU din Irak, pentru drepturile omului a declarat: "Suntem foarte ingrijorati de acest tribunal. Cred ca trebuie sa examinam mai atent legitimitatea lui."
Saddam Hussein stie sa speculeze conjunctura actuala si recrudescenta sentimentelor anti-americane. Cele mai negre temeri ale Washingtonului cu privire la procesul fostului lider irakian par sa se adevereasca.
"Ce anume da dreptul Statelor Unite sa ma judece pe mine in calitate de criminal de razboi?", l-a intrebat Saddam, cu talc, pe judecatorul Raouf Abdel-Rahman, in sedinta din 15 martie 2006. Multi s-au temut probabil ca fostul lider de la Bagdad se pregatea sa vorbeasca despre deceniul in care a fost aliatul Administratiilor republicane Reagan si Bush Sr., in timpul razboiului contra Iranului fundamentalist. Sau despre modul in care a ajuns la putere, sprjinit de CIA, printr-o lovitura militara, impotriva presedintelui Al-Bakir. Un trecut plin de secrete incomode, astazi, pentru Washington.
In cartea sa, "The Death Lobby: How West Armed Irak" ("Lobby-ul mortii: cum l-a inarmat Occidentul pe Saddam"), Kenneth Timmerman descrie amanuntit felul in care Washingtonul l-a manipulat pe Saddam. In iulie 1980, Zbigniew Brzezinski s-a intalnit cu Saddam la Bagdad si a exercitat puternice presiuni pentru ca Saddam sa inceapa razboaiele cu Iranul fundamentalist. Era pe atunci singura modalitate geostrategica gasita de Washington pentru a stopa raspandirea islamismului in zona: razboiul Irakului contra Iranului. "Dezbina si domneste!" Timp de opt ani, acest razboi care a facut circa un milion de victime, a fost alimentat cu arme - inclusiv arme de distrugere in masa (WMD) - si finantat de SUA.
Dincolo de orice speculatii, un fapt ramane cert: Saddam Hussein a comis majoritatea crimelor sale atunci cand el se bucura de sprijinul financiar, militar, economic si politic al Administratiilor republicane de la Washington din anii '80.
Pledoaria lui Saddam Hussein de miercuri, 15 martie 2006, a avut un puternic ecou, inclusiv in mass-media americana. "New York Times" a calificat-o drept o "diatriba politica incendiara".
In editorialul de joi, 16 martie 2006, din "Times" se scrie: "Procesul lui Saddam Hussein trebuia sa fie o pledoarie pentru un Irak mai bun. Acesta trebuia sa demonstreze ca deceniile trecute de procese secrete din Irak, cu verdicte sumare, au facut acum loc unei ere noi, a transparentei si a domniei legii."
In schimb, "Times" constata ca judecatorii au oprit transmiterea televizata a procesului. Initial, Statele Unite s-au opus televizarii sedintelor de judecata. Autoritatile de la Bagdad au insistat, insa, sperand sa-si castige astfel ceva popularitate pe plan intern. Doar in urma unor intense tratative, americanii au acceptat ca sedintele procesului lui Saddam sa fie transmise de televiziunea nationala. Dar nu chiar in direct, ci cu un "decalaj" de o jumatate de ora. Timpul necesar cenzurarii unor eventuale diatribe incendiare sau a unor dezvaluiri incomode. Asa cum s-a intamplat la 15 martie.