La jumatatea lui noiembrie 1956, Guvernul revolutionar muncitoresc-taranesc al lui Janos Kadar promitea ca nimeni nu va fi arestat pentru ca a participat la "evenimentele" din Ungaria si ca vor avea loc alegeri libere intr-un sistem multipartit. Promitea ca Imre Nagy si colaboratorii sai nu vor avea de suferit si, in consecinta, ca pot sa se intoarca acasa. Cu totii aveau sa aiba parte, insa, de o mare surpriza. Odata iesiti din ambasada iugoslava, membrii fostului guvern (si familiile lor) au fost urcati intr-un autobuz si dusi la comandamentul militar sovietic. Peste putin timp, un comunicat oficial anunta ca Nagy si membrii guvernului sau au cerut azil politic in Romania si ca "tara vecina si prietena" l-a acordat.
In realitate, Imre Nagy a refuzat cu obstinatie ideea plecarii sale din Ungaria, asa ca, de fapt, a fost vorba de o deportare si nu de azil politic. Dramatica intamplare s-a petrecut la 22 noiembrie 1956 si era o inscenare conceputa la Moscova si realizata cu complicitatea Bucurestiului. Astazi se stie ca Gheorghiu-Dej si conducerea PMR nu au fost foarte incantati de sarcina, avand in vedere posibilele ecouri internationale negative. Prevazatori, s-au acoperit cu un document emis de Ministerul de Externe Ungar care, prevalandu-se de ideea ca vietile lui Imre Nagy si ale persoanelor din grupul sau ar fi in primejdie in Ungaria, solicita gazduirea lor in Romania, pana cand li se vor putea crea conditii de siguranta in tara lor. Se lasa astfel posibilitatea extradarii membrilor fostului guvern, ceea ce se va si intampla in aprilie 1957, dupa sase luni de domiciliu obligatoriu la Snagov, strict pazit de Securitate. Transportat in Ungaria de agenti ai AVO, Nagy avea sa fie judecat in secret, condamnat la moarte si executat, la 16 iunie 1958, impreuna cu Pal Maleter, fostul ministru de o zi al Armatei, si cu ziaristii Miklos Gimes si Jozsef Szilagyi, colaboratorii sai apropiati.
"Arma criticii trebuie schimbata cu critica armelor"
Avand in vedere ca Republica Populara Romana "acordase" azil politic lui Imre Nagy si grupului sau, "Scinteia" si "Elore", oficiosul PMR in limba maghiara, au fost relativ decente, marginindu-se sa publice stirea, actul de acuzare si sentintele. In schimb, ziarele partidelor comuniste din Tarile lagarului socialist nu si-au ascuns satisfactia. Dintre ele, "Pravda" a fost mai retinuta, apreciind ca "Verdictul a fost sever, dar drept." In schimb, la Sofia, "Rabotnicevskoe Delo" exulta: "Cainii au fost distrusi!", iar la Peking, cotidianul partidului Comunist Chinez, "Jemin Jibao", acelasi care condamnase "sovinismul de mare putere al URSS", s-a aratat de-a dreptul cinic anuntand ca "De la Budapesta ne soseste o veste buna!"
Executia lui Nagy a fost doar interludiul unei campanii de presa dusa conform principiului lui Goebels, maestrul propagandei naziste: "O minciuna repetata de o mie de ori devine adevar". Este interesant de vazut cum s-a desfasurat aceasta campanie in ziarele din Romania. La inceput, stirile, bazate pe telegramele Agerpres sosite de la Budapesta, au fost scurte, strict relatative si au aparut pe ultima pagina. Pe masura ce evenimentele se precipitau, au aparut comentariile. In "Scinteia", ele erau semnate de un anume N. Radulescu, ce, intr-o imposibila limba de lemn, denunta "contrarevolutia" care ameninta "realizarile regimului de democratie populara" din Ungaria. In ziarul de limba maghiara al partidului, "Elore" ("Inainte"), erau relatate luarile de cuvant din adunarile oamenilor muncii din Regiunea Autonoma Maghiara, care vestejesc atentatele impotriva cuceririlor socialismului din tara vecina. In paralel, erau reproduse comentarii din polonezul "Tribuna Ludu", cehoslovacul "Rude Pravo" si bulgarul "Rabotnicevkoe Delo", dar nu lipseau nici preluari din ziare occidentale cum ar fi "Liberation" - care scria ca "la granita austriaca sosesc ajutoare pentru contrarevolutionari". Erau binevenite si telegramele de presa ale agentiei ADN, care transmitea ca emigranti unguri, in special fosti ofiteri horthysti, se reintorc in Ungaria. Din cotidianul "Osterreichische Volksstimme" a fost reprodusa stirea privind centrul american de la Salzburg, de unde sunt trimise spre Ungaria baloane cu manifeste. Aceeasi publicatie anunta si amplasarea de-a lungul granitei austriece de posturi de emisie radio mobile pentru a face propaganda. Pe masura ce ne apropiem de sfarsitul lunii octombrie, in ziarele din Romania apar tot mai des informatii care insista asupra "atrocitatilor comise de bandele extremiste" (ceea ce din pacate era adevarat) si reactii ale "oamenilor muncii".
"Scinteia", scriitorii maghiari
si "Bizalom"-ul lui Andras Sütö
In timp ce trupele sovietice se pregateau sa zdrobeasca revolutia maghiara, "Scinteia" din 3 noiembrie relata pe larg despre adunarea oamenilor muncii de la Grivita Rosie, unde tov. Gheorghe Apostol ceruse restabilirea ordinii in Ungaria. Tot in ziarul partidului, N. Radulescu comitea un amplu comentariu pe aceeasi tema. Si oamenii muncii de la fabrica de mobila Simo Geza din Targu-Mures cereau sa se puna capat contrarevolutiei, relata "Elore". Coincidenta, in aceeasi zi, la Belgrad, cotidianul Borba scria despre necesitatea de combatere a "miscarii antisociale" din Ungaria. La 5 noiembrie aparea pe prima pagina a "Scinteii" proclamatia guvernului muncitoresc-taranesc a lui Janos Kadar in care acesta cerea ajutorul trupelor sovietice pentru salvarea cuceririlor socialismului in Ungaria si mesajul CC al PMR de solidaritate cu noul guvern ungar. Peste numai o zi, tot in Scinteia, aparea scrisoarea trimisa CC al PMR de catre scriitorii maghiari din Regiunea Autonoma Maghiara. Datata 2 noiembrie (!?) si purtand titlul "Porunca constiintei noastre", documentul este poate cea mai dezgustatoare mostra a acestei campanii de propaganda. Pe aproape o jumatate de pagina, scrisoarea nu scapa nici unul dintre sabloanele consacrate, ba chiar mai adauga altele noi: "pacatul de neiertat al calomniilor antisovietice pe care gunoaiele omenirii o (sic) imprastie asupra poporului ungar"; "uneltiri marsave"; "politicieni falimentari, lachei ai Ungariei feudale"; "fortele intunecate ale reactiunii clericale"; "sistem asa-zis democratic al mai multor partide"; "hoardele de huligani care ard literatura marxista"; "strigoii fascismului hitlerist"; "demagogi cu mainile patate de sange"; "unitatea de nezdruncinat; pumni oteliti, baricada de netrecut"; "vom apara pana la ultima suflare roadele muncii"; "sa nu indrazneasca samsarii contilor, fabricantilor si bancherilor sa rosteasca in desert numele lui Petofi" etc. Scrisoarea se incheie apoteotic: "Suntem convinsi ca veti restabili puterea celor ce muncesc si veti inalta din nou pe frontispiciile fabricilor voastre steaua rosie a omenirii!". Semneaza dr. Antalffy Endre, Gagyi Laszlo, Galfalvi Zsolt, Hajdu Gyozo, Hajdu Zoltan, Kemeny Janos, Kovacs Gyorgy, Metz Istvan, Molter Karoly, Nagy Pal Olah, Papp Ferenc, Sütö Andras, Tibor Szabo Lajos, Tomcsa Sandor, Tompa Laszlo...
Scrisoarea din "Scinteia" va fi intrecuta in ticalosie doar de articolul "Bizalom" ("Incredere") publicat, la 7 noiembrie, de scriitorul Andras Sütö, laureat al premiului de stat, in ziarul de partid "Elore", cu ocazia aniversarii Marii Revolutii Socialiste din Octombrie. Dupa o apologie a "sarbatorii stelare", care "a preschimbat legitatea fizica a lantului reactiunii", laureatul premiului de stat justifica crunta represiune a trupelor sovietice in Ungaria sustinand ca, in spiritul partidului lui Lenin, "acum arma criticii trebuie schimbata cu critica armelor (...) ca o garantie a victoriei finale"...
Ungaria post-revolutionara
Regimul lui Janos Kadar, care a durat intre 1956 si 1988, a fost acceptat foarte greu de populatie. In aceasta perioada, cateva sute de mii de unguri au parasit tara, iar noul regim i-a pedepsit crunt pe participantii la revolutie - indiferent ca erau politicieni, muncitori sau intelectuali. In 1958, impreuna cu Imre Nagy, vor fi executati mai multi dintre colaboratorii sai apropiati. Geza Losonczy, care facuse temnita grea si pe vremea regimului stalinist al lui Rakosi, va muri in inchisoare de TBC. Alti membri ai guvernului Nagy au fost condamnati la multi ani de detentie, ca si mii de persoane mai putin influente. Procesele, condamnarile si executiile au continuat pana in anii '60, iar regimul a fost in continuare foarte strict fata de cei care i se opuneau. Astfel, noua ordine s-a instaurat destul de repede. Exploatand ocaziile favorabile oferite de economia mondiala a anilor '60, regimul Kadar a reusit sa imbunatateasca substantial standardele de viata. Indepartandu-se de intransigenta dogmatica din perioada timpurie, climatul politic a devenit mai relaxat. Kadar a proclamat ca "Aceia care nu ni se opun sunt aliatii nostri", largind astfel baza sociala a sistemului. O data obtinut consensul bazat pe estomparea "luptei de clasa" si pe prosperitatea materiala a maselor depolitizate, a fost repurtata, asa cum remarca politologul Peter Gyorgy, adevarata victorie asupra revolutiei, "transformarea tacerii comune in amnezia colectiva". Asa-numita revolutie pasnica din 1989 - trecerea de la regimul comunistilor reformatori la o democratie pluripartidica - ca si alegerile libere din primavara anului 1990, ofereau premisele unei tranzitii line. Dar, ca si cum ar exista un blestem al fostelor tari comuniste, si in Ungaria euforia si concordia politica si sociala de la inceput au trecut curand in domeniul amintirii.
Alunecarea
spre Horthy
Ungurii au constatat, la inceput cu surprindere, apoi cu resemnare, ca evolutia spre democratie si economia de piata nu se identifica numaidecat cu cresterea nivelului de trai. Dar ceea ce a alarmat cel mai mult, nu numai opinia publica interna ci si pe cea internationala, a fost alunecarea, lenta dar sigura, spre dreapta radicala. Aparitia unor scrieri si declaratii ultranationaliste, antisemite si chiar de extrema dreapta, ca si reinhumarea, in 1993, in pamant ungar a fostului dictator Miklos Horthy de catre guvernul Antall, au deteriorat apreciabil imaginea Ungariei in Occident. Un reviriment notabil a cunoscut, dupa 1994, in timpul guvernului Horn, si stanga radicala. La 6 iulie 1995, in cimitirul Kerepesi (considerat panteon national), circa 25.000 de persoane au luat parte la comemorarea fostului conducator comunist Jˇnos Kˇdar. Cam tot atatea cate luasera parte cu doi ani inainte la reinhumarea lui Horthy... O noua cotitura spre dreapta radicala se va produce in 1998, cand guvenul Orban va incepe promovarea unei politici ultranationaliste in care atentia a fost indreptata mai mult spre "integrarea, dincolo de frontiere, a minoritatilor maghiare in natiunea ungara" decat asupra unei efective integrari in Uniunea Europeana in care Ungaria tocmai intrase. In ciuda a ceea ce se crede, guvernele socialiste ale lui Medgyesi si Gyurcsany au reusit, prin metode liberale (!) si concentrarea pe economie, sa ridice nivelul de trai al ungurilor, in parte si prin ignorarea exigentelor UE. "Mintirea poporului" privind iminenta unui program de austeritate a fost insa prompt speculata de Fidesz, partidul fostului premier Orban, care folosind demagogic prilejul implinirii a 50 de ani de la Revolutia din 1956 si-a scos simpatizantii in strada. Ceea ce a urmat a fost catalogat in presa internationala drept o adevarata rusine. In timp ce la 23 octombrie, ziua comemorarii victimelor revolutiei, aveau loc violente ciocniri intre manifestanti si politie, in discursurile oficiale au revenit foarte frecvent cateva sintagme: unitate nationala, unitate politica, unitate intru credinta. Dar, dupa cum prea bine stim, despre o anume stare de lucruri spun mult mai mult cuvintele evitate decat cele prea des folosite...
La inceputul anilor '90, se spunea ca Ungaria este o insula de stabilitate intr-o zona marcata de conflicte. Astazi, Ungaria este tot o insula, dar una asaltata de valurile unei societati divizate si nelinistite. O societate cu politicieni de stanga mincinosi, cu politicieni de drepta ultranationalisti si cu demagogi extremisti pe care nu reuseste sa-i izoleze. Intelectualii, indiferent de simpatiile politice, sunt in pierdere de viteza, iar divortul lor de structurile de putere este tot mai evident. La 50 de ani de la Revolutia din 1956, cea care a redat lumii spiritul libertatii si a legitimat dorinta de suveranitate a popoarelor, societatea ungara este una care isi cauta identitatea fara sa o gaseasca.