Exportul de copii din Romania catre pietele occidentale a fost demarat in 1994, cand a fost adoptata legea 84/1994 care facea posibile astfel de tranzactii. In acelasi an au fost exportati 2000 de copii. In urmatorii ani numarul copiilor romani adoptati de cetateni ai statelor occidentale a scazut, ajungand in 1997 la doar 800. In 1998 exportul a sarit din nou brusc la cifra de 2000, in 1999 la 2600, iar in anul 2000 (cu un an inainte de blocarea acestui proces) au fost adoptati international 3000 de copii din Romania. Un raport din 2001 - alcatuit de Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID) - afirma: "Aproape fiecare discutie pe care am avut-o despre adoptii in Romania a inclus folosirea unor termeni comerciali, cum ar fi <<licitatie>>, <<piata>> si <<pret>>. Frecvent, cei cu care am vorbit s-au scuzat pentru folosirea acestor termeni nepotriviti, insa au explicat ca acestia descriu cel mai bine situatia. Acest fenomen releva cat de profund este afectat sistemul adoptiilor internationale din Romania de influenta banilor si poate ajuta la explicarea ingrijorarilor referitoare la schimbarea copiilor pe bani".
Dupa cum a relevat USAID, nici pomeneala de sentimente alese si dorinta de a salva copii - chestiunea era una strict comerciala. Au aparut adevarate retele de export, care asigurau consultanta, organizau "vizionari" si incasau cecuri grase. Pana in 2001, Romania s-a aflat intr-o situatie mai rea decat o regiune din Africa coloniala: copiii erau trimisi la export pe bani grei. Intermediarii acestor tranzactii: un ciopor de organizatii neguvernamentale, care chipurile se ocupau de protectia copiilor abandonati. Mii de astfel de ONG-uri de apartament au actionat in Romania pana in 2001, cand au disparut odata cu suspendarea exportului de copii. Si au disparut cu tot cu arhiva lor (pe care conform legii trebuiau s-o incredinteze Arhivelor Statului sau s-o pastreze cel putin intacta) facand astfel si mai dificil procesul de urmarire a copiilor adoptati.
Tocmai aici este marea problema: autoritatile statului roman nu pot sti cu certitudine ce se intampla cu copiii plecati la mii de kilometri de tara. Iar rapoartele primite pot fi foarte bine niste falsuri - asa cum a fost in cazul pedofilului american Peckenpaugh despre care autoritatile de la Bucuresti stiau doar lucruri frumoase. Autoritatile americane au aflat ca Peckenpaugh a violat in repetate randuri baietelul adoptat din Romania si l-au trimis dupa gratii pentru urmatorii 30 de ani. Mai exista si posibilitatea inspaimantatoare - nedovedita pana in prezent - ca unii copii exportati din Romania sa fie folositi drept furnizori de organe de schimb. In orice caz, autoritatile romane nu pot proteja interesele unui cetatean roman, chiar daca acesta este minor.
Pe langa latura "comerciala" si pericolele ridicate de adoptiile internationale apare si o delicata latura politica. Acest proces a suscitat permanent presiuni ale unor forte superioare. O perioada, la Bucuresti s-a crezut ca exportul de copii se gaseste intre ciocanul SUA si nicovala UE - atata vreme cat ambasadorii americani sustineau redeschiderea procesului, iar eurodeputata Nicholson cerea blocarea. O lovitura naucitoare a venit alaltaieri de la Bruxelles: liberalii europeni s-au sucit si vor copii romani la export.
Combinatii politico-economice preseaza Romania in aceasta directie. Implicat direct: Francois de Combret, membru in consiliul de administratie al Renault si nas al concernului EADS. Daca aterizeaza de Combret la Bucuresti am mari indoieli ca se va gasi cineva sa-i spuna "nu". Avem deja exemplul din 2001, dezvaluit tot aici de Sorin Rosca Stanescu, cand in plin scandal al adoptiilor, cu procedurile de infiere inghetate in mod oficial, Ringier i-a solicitat premierului Nastase un copil pentru adoptie, iar oficialul roman i-a prezentat o serie de oferte. Mi se pare ciudat ca nici o autoritate de la Bucuresti nu s-a grabit sa investigheze cazul.
Deocamdata nu exista nici o obligatie la nivelul legislatiei internationale pentru Romania de a deschide procesul adoptiilor, cel putin asa afirma experti juridici din Marea Britanie. Tot acest nou circ cu adoptiile internationale nu este altceva decat un joc politic. Ramane de vazut daca oamenii politici de la Bucuresti vor avea destula putere sa reziste presiunilor. Birul de sange il platesc militarii romani din Irak si Afganistan, in conditiile in care doar 33% dintre americani mai sustin aceste interventii armate. Insa militarii romani sunt majori si voluntari - nu este nevoie ca si copii nevinovati sa fie parte a acestui bir.