„Cinci saptamini in balon vol. 1&vol. 2 sau 10 saptamini cit 10 Zani", asa si-a botezat Nicu Alifantis turneul de concerte prin teatrele bucurestene, pe care-l va incepe pe 13 noiembrie, la Stu-dioul Casandra. Cintarea va fi precedata de o plimbare cu balonul, deasupra Capitalei.

Ti-ai lasat codita, ti-ai pus cercel in ureche, ai citeva kilograme in minus…

Ma plictisisem de vechea fata, iar sotia si fetele mele ma tot bateau la cap sa-mi pun cercel in ureche. M-am tinut tare, dar n-am mai rezistat. Cu kilogramele s-a rezolvat prin infometare. Am slabit 11 kg, mai am de dat jos 15.

Asadar, te dai cu balonul?

Si am un usor nod in git, care sta sa se elimine, pentru ca vom avea de cintat. Cred ca ridicarea va fi in jurul orei 15.00, iar cintarea, la ora 19.00. E o stagiune in doua volume, cu zece concerte, in tot atitea teatre bucurestene. Turneul, organizat de Fundatia „Aurel Mitran", incepe pe 13 noiembrie, la Studioul Casandra, si se incheie la anul, pe 26 februarie, la Teatrul National. Sarbatorim, cu aceasta ocazie, si zece ani de scena cu Zan. In cadrul turneului, Club Rotary Curtea Veche Bucuresti, al carui membru sint, va oferi unui tinar muzician din Ploiesti o chitara de concert, in valoare de 3.000 de euro.

La sfirsitul lunii, va aparea pe piata un nou produs discografic marca Alifantis.

E vorba despre un „Vinil Collection", o colectie de patru CD-uri, care va contine toate vinilurile mele de pina acum, inclusiv piese care n-au fost editate niciodata. Marius Tuca mi-a propus acest proiect.

Compui acum muzica pentru cea de-a 104-a piesa de teatru.

E vorba despre „Razboi cu Troia nu se face", in regia lui Florin Calinescu, la Teatrul Mic. E emotionanta colaborarea, pentru ca 11 ani am fost angajat al acestui teatru.

O vreme, ai fost angajat aici pe post de timplar.

Sararu n-a avut alta solutie, asta era singurul post liber din schema. E adevarat ca la o adunare generala, cum se faceau pe vremuri, s-a ridicat seful timplarilor si a facut scandal ca are un angajat, Alifantis, care nu vine la lucru. Nu s-a mai putut tine nici o sedinta, eram toti pe jos de ris.

Cum ai ajuns sa cinti, acum doua saptamini, la „Crizantema de Aur"?

In clipa in care am fost invitat la festival, mi-am amintit cum Aurel Mitran facea glume pe seama mea, atunci cind imi cereau autografe doamne mai in virsta, si am acceptat. Le-am spus colegilor ca voi cinta la Tirgoviste, si a fost circul de pe lume.

Mi-am botezat toate cintecele „Romanta", acestea devenind: „Romanta dromaderilor", „Romanta blondelor iubiri", „Romanta tangoului" etc. Am primit crizanteme, am dat autografe. Pentru viitor, ma gindesc foarte serios la un turneu al statiunilor balneare. Tine tot de virsta.

Mai scrii poezie? Debutul ti l-ai facut cu „Scrisori nedesfacute".

A fost o intimplare, intr-un moment deosebit al existentei mele, cind am avut niste probleme de sanatate. Prietenul meu, Valentin Nicolau, de la Nemira, a facut un gest foarte frumos si a scos o carte cu poeziile mele adolescentine, pe care i le dadusem doar sa le citeasca. Nu cred ca voi recidiva, nu ma consider un poet. Scriu foarte rar poezii, dar numai pentru mine. Si niciodata o poezie, daca apuc sa o scriu, nu poate deveni cintec. Probabil se consuma descarcarea emotionala in scris si nu mai sint resurse pentru muzica.

Cum a fost intilnirea cu Nichita?

Cind intilnesti supraoameni ca Nichita, primul impuls e sa fabulezi. Pe mine m-a coplesit atit de tare personajul Nichita, incit… Ne-am cunoscut intr-o seara, acasa la Florin Zamfirescu. I-am cintat cintecele pe care le compusesem pe versurile lui si a fost foarte impresionat. Avea in urechi poezia lui, cintata de Augustin Fratila si, dintr-o data, veneam eu, dintr-o alta zona muzicala, cu alt mod de abordare a poeziei lui. Din tot ce i-am cintat in seara aia, cel mai mult i-a placut „Rar", a lui Bacovia. Ne-am mai vazut, ulterior, de citeva ori dar, din pacate, aceasta intilnire a noastra s-a petrecut cu un an si jumatate inainte ca el sa se prapadeasca.

Ti se spune Grecul…

Sint un grec pirit, eu consider ca poti spune ca esti ceva in clipa in care te nasti si traiesti acolo. Tata era grec, mama grecoaica amestecata cu machedoanca, la noi in casa se vorbea greaca si machedona. Pe vremea copilariei, la Braila, traiau foarte putini romani. Se vorbea greceste, turceste, armeneste, albaneza. Toate astea lasa urme. Grecul din mine e acolo, undeva, si da semne, din cind in cind.

Mai colectionezi palarii medievale si elefantei?

Bineinteles. De curind, am achizitionat si doua timone. Neamul meu de navigatori a rabufnit. Din partea tatalui, toti ai mei au fost navigatori. Eu am stricat traditia familiei. Dar am brevet de condus barca.