Vinzator de iarba printre lalele La numai 29 de ani, Pascal van der Vreede detine un coffee shop (termen generic pentru cafenelele ce vind hasis si marijuana) in centrul Hagai.

Am intrat in Sky dupa ce cu o zi inainte intrebasem intr-un supermarket un ins cu alura suspecta de unde se poate procura iarba. Dintre cele trei locatii pe care mi le-a indicat am ales Sky si am intrat in aceeasi zi dupa ce am aruncat priviri de asigurare in jur. La intrare, in stinga, un galantar unde erau aranjate ca niste mezeluri jointuri cu denumiri pe care aveam sa le regasesc si in meniu. In fata, o bariera metalica si un sistem in aparenta bazat pe o cartela de acces, insa demontat cu degetul din doua miscari de barmanita, care mi-a dat drumul in „ceruri" dupa ce mi-a pus deoparte pasaportul. Iau o cola si un loc pe un scaun inalt din fata barului. In meniul din fata mea troneaza insa sfidator denumiri halucinante de combinatii precum white widow, power plant, b 52, santa maria, orange bud, snow white, k2, zero zero blow, paki gold blow, jamaaican blow, mexicaan blow sau colombian blow. Toate au preturi de pina-n cinci euro per joint, iar intr-unul intra intre 1,5 si 3 grame de marijuana. Platesc la distanta de 40 de minute in care nu reusesc sa storc mai nimic de la maghrebienii sau urcatii in slavi din jurul meu. Iau pasaportul si-i zic barmanitei daca pot sa o intreb, jurnalistic vorbind, cite ceva despre ce face ea in acest local. La doua zile distanta eram deja intr-o discutie angajata cu seful ei si cu o alta cola, din partea casei de data asta, in dreptu-mi. Miturile se sparg: omul chiar nu are greturi cind imi spune cita iarba tine la uscat in pravalie.

Pascal van der Vreede _ 29 de ani

_ proprietarul coffee shop-ului Sky

_ sapte kg de droguri usoare vindute lunar

_ razii ale politiei o data pe saptamina

_ 300 de clienti pe zi

De cita vreme detii acest bar?

De aproape un an. E primul pe care l-am deschis pina acum. La ora actuala in Haga exista vreo 40 de astfel de localuri. Primaria orasului intentioneaza insa sa inchida vreo 14 dintre ele in cursul anului urmator pentru ca se doreste pastrarea doar a celor din centru. Aici nu exista scoli pentru elevi sub 18 ani, asa incit prezenta acestor baruri este tolerata.

Citi bani ai dat pe local?

Prea mult. Aproximativ 500.000 de euro. Cu toate acestea, aproape ca nu-l poti cumpara nici macar cu acesti bani si esti de-a dreptul norocos cind ai acces la asa ceva. Nimeni nu vinde de obicei un coffee shop; doar 1% dintre patroni ajung sa-si instraineze o astfel de afacere. Eu l-am cumparat de la un prieten.

Ce a trebuit sa pui pe roate la inceput?

Am contacte in aceasta lume de vreo 15 ani. O parte dintre droguri, precum skunk-ul, le iau direct din Olanda. Hasisul il cumpar insa din afara, din Maroc sau Nepal. Weed-ul il am pe filiera jamaicana, mexicana sau thailandeza.

Cum tii piept pe piata cu atita competitie in jur?

In Haga este destul de usor sa faci fata pentru ca, spre deosebire de Amsterdam, unde exista peste 250 de coffee shopuri, aici functioneaza numai 40. Produsele mele sint bune, lumea care vine aici transmite lucrul acesta mai departe, din gura in gura. Stiu aproximativ jumatate dintre detinatorii de coffee shopuri din Haga si nu sintem in competitie unii cu altii.

Nu ai voie sa faci reclama localului altfel decit din gura in gura?

Poti sa faci publicitate numai pe usa, nu insa si afara. Imi mai fac promovare cu numele localului pe cutiile de chibrituri si pe foitele pentru rulat jointurile pe care le vind insa doar aici. Singura exceptie o constituie doua panouri publicitare cu inscriptia „Sky" si cu adresa, unul aflat la patinoarul unde joaca echipa de hochei locala, iar celalalt la stadionul de fotbal.

Ce loc ocupa barul tau intr-un top al celor mai bune din Haga?

Il am numai de un an. In acelasi timp, azi nu mai este permisa deschiderea unor noi coffee shopuri. Acesta are 20 de ani, insa nu a fost tot timpul performant. Intr-un an l-am adus in top 5. Sintem barul din Haga ce ofera cel mai mare numar de tipuri de jointuri, 23 de sortimente.

Citi clienti ai intr-o seara?

Simbata si duminica, precum si zilele de salariu, sint cele mai bune perioade. Media totala se ridica la aproximativ 300 de clienti in fiecare zi.

Cit de mult vinzi intr-o luna?

Sase-sapte kilograme. Cu toate acestea, nu am voie sa detin mai mult de 500 de grame odata in local, dar nici sa pun pe cintar mai mult de cinci grame atunci cind i le vind unei persoane. Legile sint insa facute prost pentru ca iti pot vinde cinci grame acum, sa mergi sa le bagi in masina si sa te intorci pentru inca cinci. In plus, este interzis sa divulg locul in care tin cele 500 de grame de droguri din shop.

Cit de des trec politistii pe aici? Ce relatie ai cu ei?

Acum e mai bine. Inainte sa il cumpar insa nu era la fel. Erau prea multe petreceri. Acum sapte ani a avut loc chiar o crima in acest bar. Politia venea de trei ori pe saptamina, chiar la inceput cind am intrat in industrie, insa acum trece o singura data. Eu am sapte reguli: fara droguri grele (cocaina, heroina, ecstasy etc.), fara bauturi alcoolice, fara caciula in cap cit esti in bar (trebuie sa-ti pot vedea fata), fara scandal, fara scris pe pereti, fara fumat in fata barului si doar clienti de peste 18 ani.

Ce fel de clienti ai?

La inceput veneau doar marocani si turci, insa acum vin si englezi, francezi, olandezi, italieni, americani. Am si oameni care nu fac nimic toata ziua, dar si dintre cei care ies de la serviciu si trec sa traga un joint aici inainte sa mearga acasa. Acest oras este populat de numerosi oameni de afaceri care muncesc foarte mult. Unii au prea multa energie si fumeaza mai multe jointuri, altii (90% dintre ei) pur si simplu se relaxeaza dupa serviciu in fata televizorului fumind asa ceva. Am clienti care vin chiar zi de zi. Proportia barbati - femei este de 60-40%.

Exista o mafie a drogurilor in Haga?

Da. Politia este constienta de asta, dar atit timp cit aceste organizatii nu fac foarte mult zgomot sint tolerate. Se ocupa cu comercializarea de droguri tari, prostitutie. Si eu sint in acest cerc, insa nu ma ocup de asa ceva. Fiecare alege cit de departe merge.

Cit difera coffee shopurile de aici de cele din Amsterdam?

Space cake-urile (n.a. - prajiturele care contin droguri) sint permise acolo, nu insa si aici. Merg, de asemenea, mult mai multi straini (30% aici, fata de 80% la Amsterdam). Comercializarea alcoolul in baruri este, la rindul ei, uneori permisa in Amsterdam, spre deosebire de Haga.

De ce mi-ai luat pasaportul la intrare?

E regula mea, la fel cum alte coffee shopuri au regulile lor. Nimeni nu vine aici fara sa se identifice in vreun fel. Cei care vin din alte tari si care nu-s clienti frecventi trebuie sa lase pasaportul la intrare si il recupereaza cind pleaca. Daca spargi ceva sau daca faci scandal, eu am datele tale. Politia tolereaza asta pentru ca cei care vin aici sint OK, avem chiar si femei care intra.

Industria halucinanta a jointurilor olandeze Piata drogurilor usoare din Olanda e o frina buna pentru cei care vor sa treaca la chestiile grele, dar si o industrie in sine pentru care Olanda gazduieste zeci de mii de turisti.

Daca in Haga marijuana&Co. joaca in prima divizie olandeza, la Amsterdam se joaca in mod sigur in Champions League. Numarul coffee shopurilor trece de 250, muzeele praznuiesc naucitoarea cinepa, punctele de informare turistica te instruiesc ce si cum sa bagi in tine, iar oferta de narcotice la liber este constant mai generoasa.

Introducere la firul ierbii

Cine e profan intr-ale ierburilor trebuie musai sa treaca pe la Marijuana College, centru de informare aflat in buricul Cartierului Rosu. Lorna e o tinara britanica si-ti spune dezinvolt ce face colegiul. „Oferim informatii despre tot ceea ce inseamna utilizarea marijuanei si a hasisului. Cei care vin in Amsterdam nu doar ca nu stiu cum sa fumeze, dar cred ca doar asta se poate face cu o planta de marijuana", spune ea. Pledoaria pentru cinepa incepe asa: „Punem la dispozitie informatii despre uleiul din seminte de canabis, combustibilul din canabis sau despre fibrele din acelasi material ca alternativa la cele de bumbac". Institutia face chiar si un lobby pentru utilizarea medicala a marijuanei „in tratamentul unor afectiuni precum scleroza multipla, glaucomul, cancerul, SIDA sau bolile si durerile cronice".

Fara verzi si uscate

Dupa ce termina de laudat proprietati nebanuite, Lorna revine pe pamint, printre cei care iubesc marijuana pentru drogul in sine. „Pe acestia ii sfatuim sa incerce vaporizatorii ca modalitate sanatoasa de consum. In plus, promovam doar cresterea cu ingrasaminte organice a plantei", spune britanica. Ea le mai spune ce cantitati sa consume „pentru ca multi vin aici doar pentru distractie si sint adesea neglijenti. Iau un space cake, nu li se intimpla nimic in urmatoarele zece minute si mai iau una, or, un astfel de drog poate sa-si faca efectul si-n doua ore". Iar pentru ca tot ceea ce spune trebuie sa aiba si instructaj practic, ma conduce intr-un subsol unde este amenajata o gradina in care cresc virtos cinci plante.

Guru de Amsterdam

Chiar si politistii din Amsterdam au din cind in cind parte de instructie din partea celor de la Marijuana College pentru a afla cum pot recunoaste plantele sau instalatiile de vaporizare. ONG pe care o conduce mai face uneori prezentari studentilor straini la Universitatea din Amsterdam, punindu-i la curent cu informatii pe care localnicii le stiu deja.

„Paradisul", pe cale de-a fi pierdut

Locul cu verdeata in care se viseaza Lorna este periclitat in ultimii ani de autoritatile olandeze presate atit de Europa cit si de Natiunile Unite. „Nici macar frunzele de canabis si meniurile din vitrina coffee shopurilor nu sint permise", se plinge ea. O alta restrictie care-i va lasa pe multi cu buzele umflate incepind cu 2007 este decizia de a obliga toate coffee shopurile sa aleaga intre a vinde droguri sau alcool. Ea vede totusi un plus in excesul de zel al autoritatilor: „Nu exista un institut guvernamental de control al calitatii marijuanei. Anumite coffee shopuri se lauda cu calitatea produselor, altora insa nu le pasa nici macar de calitatea clientilor si ar trebui inchise".

Nici bunatatile de cuptor cu marijuana in ele nu o duc prea bine: space cake-urile sint inca permise, spre deosebire de ciocolata (calda sau tableta) si ceaiul cu marijuana, care nu mai pot fi vindute.

Raul de la radacina

Politia merge din ce in ce mai mult si pe celalalt fir, al producatorilor. „Este ilegal sa cresti plante la lumina artificiala. In plus, in ultimii trei ani au inchis peste 150 de coffee shopuri", spune Michele Viganó de la Sensi’s Museum Coffee Shop, un muzeu in toata regula, care, datorita statutului, poate si el creste iarba fara vreo perdea. „Acum citeva zile s-a facut o perchezitie in nordul Amsterdamului: au inchis 70 de sali unde se cresteau plante vindute si au dat amenzi usturatoare", adauga acesta. Mai mult, in ultimele 18 luni, politia a infiintat o sectie speciala care ii urmareste indeaproape pe cei care cultiva canabis, precizeaza gurul Lorna. „Nu poti creste mai mult de cinci plante per casa, respectiv trei plante de persoana, si asta numai la lumina naturala", incheie ea.

Seminte la liber

Pentru ca autoritatile impart zaharul si biciul in mod egal, vinderea semintelor de canabis, precum si a lampilor este totusi legala in Olanda. „Vindem de cele mai multe ori seminte pentru straini, dar si instalatii de crestere, acestea din urma cumparate insa mai ales de localnici. Daca nu pun aiurea lumina sau nu se emana prea mult miros, nu e nici o problema pentru acestia din urma", marturiseste Michele Viganó. El are varietati genetice de canabis din toata lumea, iar pentru 15 boabe numai bune de germinat iti poate cere intre 10 si 150 de euro. Anumite soiuri sint premiate pe la tot felul de „cupe ale canabisului" si „festivaluri ale recoltei" si au tot instructajul ce tine de perioada de germinare, lucsii necesari si inaltimea pe care o atinge planta matura. Desi e prosper, Viganó denunta totusi bresele din sistemul instituit de batavi: „Chiar daca pot sa vinda jumatate de kilogram de marijuana pe zi, nu o pot creste si nu o pot cumpara decit de pe piata neagra. Toata iarba din cofee shopuri este crescuta ilegal, fie ca provine din Olanda sau din alta tara".

O industrie care trebuie sa duduie

Toata aceasta politica de relativa toleranta fata de industria drogurilor usoare are o logica in mintea autoritatilor: accesul relativ facil la droguri usoare are ca scop separarea pietei drogurilor slabe de cea a celor tari si crearea in acest fel a unei bariere sociale in trecerea de la soft la hard. Dincolo de aceste politici de imagine, Lorna vede si miza banilor: „Interzicerea si criminalizarea drogurilor usoare nu functioneaza. Ar fi, de altfel, o sinucidere economica sa le interzici pur si simplu. Turistii nu vin in Amsterdam pentru canale, ci pentru sex, drog si rock&roll".

Bunatati fara frontiere Daca te invirti suficient de convingator prin Cartierul Rosu musai ca dai si peste alte droguri decit cele de care ai auzit pe la profani. „Avem ciuperci psihedelice, tot felul de ierburi, suplimente din vitamine sau herbal ecstasy", ma anunta Nicole de la Conscious Dreams. Ea vinde la un smart shop, termenul desemnind tot ce e bar si vinde nebunii legale care ies din sfera ierburilor clasice. Ceea ce ofera ea e de-a dreptul sofisticat: fata de ciuperci, marijuana este un produs mainstream, la fiecare 100 de coffee shopuri existind abia cinci smart shopuri. „Ciupercile se comercializeaza doar proaspete, pentru ca orice proces de uscare este considerat ilegal. Pot fi consumate fie asa cum sint, fie preparate in ceai. Preturile sint cuprinse intre 12,50 si 17,50 euro si sint in general facute pentru doua «calatorii». Avem zilnic aproximativ 15 clienti pentru ciuperci", ma informeaza ea prompt. Ciupercutele ei vin din Olanda, in timp ce ierburile, fie ele stimulente mentale sau de relaxare, sint aduse de prin Amazon. „Nu lasam niciodata oamenii sa iasa din local cu lucruri cumparate fara sa le dam si materialele informative necesare. Nu e bine sa le amesteci cu alcool sau cu alte droguri. Nu avem cantitati limita pe care putem sa le vindem", turuie ea regulile casei.

Cu temele facute

Nimeni nu te lasa in Amsterdam neinstruit intr-ale ierburilor. Hotelurile au brosuri in mai multe limbi cu informatii despre droguri si alcool, cu cantitati recomandate si efecte precis descrise, Marijuana College ma cadoriseste cu un ghid si cu o harta tintita a coffee shopurilor, dar si cu o revista de 88 de pagini, „Soft secrets", cu tot ce e mai in voga in materie de droguri usoare. Spicuim din sumarul numarului 5: „Ecologia cultivarii marijuanei", „Ghidul bucatarului de marijuana", reclame la seminte, instalatii de iluminare, vaporizare, ingrasaminte pentru plante, dar si posta redactiei.

Cocaina de pe tort

Pentru ca voiajul sa fie complet, sint acostat la lasatul serii in plina strada rosie de un ins care-mi propune cocaina. E 15 euro gramul si-mi intinde de indata o pungulita de plastic cu ceva alb inauntru. Ma razgindesc brusc, dar se tine dupa mine si-mi spune ca, atunci cind ma interesez, regula e ca trebuie sa si cumpar. „Nu vind de fapt cocaina. Sint peste tot in zona, nu sint foarte periculosi si, in orice caz, nu vind droguri adevarate", incearca sa ma linisteasca mai apoi Viganó. „Daca sint prinsi se descopera ca de fapt carau la ei detergent. Chiar daca nu vind chestii pe bune sint foarte bine organizati si sint arestati adesea, insa numai pentru citeva zile", continua acesta.