De ce nu-l invita televiziunile si pe generalul Plesita sa spuna cine au fost marii informatori si ofiteri acoperiti ai Securitatii? Ca grad si sursa ar fi mai competent decit Liviu Turcu.

Poate garanta cineva ca Liviu Turcu n-a facut politie politica pe vremea cind era ofiter activ al Securitatii? Eu nu sustin ca ar fi facut, dar nu pot exclude aceasta posibilitate, doar pentru ca Liviu Turcu a defectat in 1989. Totodata, nu mi se pare ca poate fi pus semnul egalitatii intre constiinta unui disident ca Radu Filipescu, de pilda, si aceea a unui securist care si-a luat talpasita din tara. Avem vreo proba valabila suta la suta ca Liviu Turcu a defectat cu adevarat? Din cite stiu, nu! Ceea ce mi-l face suspect pe acest ex-securist al dezvaluirilor la ore de virf e ca il gireaza si Mihai Pelin, „specialist" al arhivelor fostei Securitati care a colaborat cu „profesorul" Magureanu pentru a scrie „Cartea alba a Securitatii". Inainte de 1989, Mihai Pelin a fost bursierul lui Iosif Constantin Dragan, cel care avea strinse relatii cu regimul Ceausescu si a pus umarul la edificarea national-comunismului autohton. Si totusi el a primit misiunea de a se ocupa de aceasta „Carte alba".

Pelin il recomanda, azi, pe Liviu Turcu drept un stralucit tehnocrat al Securitatii, ca si cum i-ar fi putut urmari activitatea, cind acesta era ofiter activ in tara. Din trei, una: ori Mihai Pelin vorbeste ca sa se afle in treaba, ceea ce e posibil, ori a fost intoxicat - si asta se poate! -, ori, foarte probabil, respecta un consemn valabil si astazi. In aceasta din urma varianta, Mihai Pelin ar putea fi mai mult decit un cercetator, din afara, al arhivelor Securitatii. Nu exista probe pentru aceasta ipoteza, dar cercetatorii mai noi ai arhivelor Securitatii o iau serios in considerare. Pe de alta parte, dupa ce s-a renuntat la serviciile sale de expert oficial, Mihai Pelin afirma despre tinerii cercetatori ca habar n-au despre ceea ce scriu si vorbesc, deoarece n-au trait „realitatea" despre care isi dau cu parerea.

Or, exact argumentul cu care cercetatorul luat in brate de Virgil Magureanu vrea sa dea la cap concurentei il face suspect ca sustinator al securistului tehnocrat Liviu Turcu, fostul sau coleg de facultate. Cine se baga in Securitate n-o facea din motive tehnocratice sau patriotice, ci pentru putere, pentru bani si pentru influenta. Iar stralucitul sociolog Liviu Turcu nu are aerul unui autist genial si manevrabil, care a nimerit la Securitate, ci al unui ins foarte bine orientat in timp si spatiu.

Si, totusi, acest fost securist a ajuns o instanta azi in Romania, propusa si impusa ca atare de media controlate de omul cu numele de cod Felix. Subtilitatea acestei ipostazieri nu e opera lui Liviu Turcu, ci a celor care vor sa faca din el un erou, pentru a masca si a duce la reevaluarea colaborarii informatorilor cu Securitatea. Cu putina imaginatie patriotica de aceeasi factura, generalul Plesita ar putea deveni si el o instanta de acelasi fel.